miercuri, 16 noiembrie 2011

O alta viata

Un nou pas.. poate unul mai important decat altii mai mari facuti pana acum in inconstienta mea naiva...

Un pas care putea sa fie dureros, dar s-a dovedit pana acum smooth, insesizabil. Un pas care imi aduce linistea. Un pas care ma face sa tremur de ceata din spatele lui. Drumul o sa mi se dezvaluie la un moment dat, sunt sigura. Momentan vad doar treapta asta. Si, nu stiu de ce, mi-o inchipui ducand in jos. Nu neaparat un pas gresit, sau involutie. poate in definitiv calea mea este spre jos, spre natura, spre natural, spre instinctiv, spre expresiv, spre arta din mine, ascunsa de ani de poleiala de societatism :P, poate spre iad, cine stie. Cert e ca imi place starea de acum. As vrea sa o pastrez, sa fiu cu un picior in luntre si unul pe pod, sa savurez ceata din exterior, nu sa fiu fortata sa intru in ea.

Cine stie.ce va urma. Eu nu, si nici nu mi-ar place sa stiu. E reconfortant gandul ca orice ar veni dupa, ii voi face fata. Si daca nu ii voi face fata, voi muri. Lucrurile sunt CHIAR atat de simple.

De asta savurez momentul, imi place clipa, sunt fericita in inconstienta. Si mai sunt si calma. Ceea ce e mare lucru. Pentru ca pot sa fiu obiectiva, sa vad ce mi-ar face rau si ce nu.

Si deabia astept Craciunul. Craciunul cu ai mei. Cu ei toti cei pentru care merita sa traiesc. Ador Craciunul. Este mult mai aproape de sufletul meu usor pagan decat Pastele, sobru si solemn religios, de-o semnificatie mult prea profunda.

Si mi s-a relaxat si chipul, si mintea. Si merita, pentru clipele de pace, merita toata nebunia de pana acum.

Cum poti sa stii intunericul daca nu ai vazut lumina?

 Nu stiu ce urmeaza, dar stiu ce am astazi. SI astazi am TOT ce am nevoie. Tot ce ma face fericita. Si de acum depinde doar de mine.

Howgh.


4 comentarii:

  1. îmi place finalul. obişnuiam să îmi închei aşa scriiturile zilnice în jurnal, pe vremuri muuult mai gimnaziale şi mai fericite. cred că, de fapt, absenţa unui lucru nu te face nefericit, ci pierderea, lipsa sau insuficienţa lui. până să ştiu sau gust ceva, nu îmi lipsea cu adevărat.

    de la sfârşitul lunii îmi găsesc, parţial, libertarea. i say no to corporate, cu regrete pentru nişte copii fără vină.

    sper ca alegerea aceasta, făcută de alţii şi forţată de mine, să însemne un pas înainte întru peticirea vieţii mele personale, de asemenea.

    succes nouă.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa sa fie.

    Eu sunt pierduta intre "poate'as" ... cine stie cu ce o sa ma capatuiesc. Iti spun sincer ca mi-e frica

    RăspundețiȘtergere
  3. Now we're talking :) I'm not scared for you. Not one bit.

    RăspundețiȘtergere
  4. azi am o zi naspa. Naspa rau. Zenul meu e harcea parcea. de aia nu cred ca zic eu sau altii.

    lehamite.

    RăspundețiȘtergere