vineri, 16 ianuarie 2009

noi suntem tot si cei dragi noua reprezinta universul


E lumea plina de urmari
Eu sunt un om pe niste scari
În sus ce e? În jos-nimic
În jos ce e? În sus-nimic.

Vorbesc cu ceilalti care-au fost
Si-n sus si-n jos si nu-i dezic
Eu însumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic .

Vecinul meu praseste ciori
Vecina mea praseste farduri
Eu sunt un om pe niste scari
Si-un câine ulucind prin garduri .

O data, de mai multe ori
Caci ce pot fi aceste garduri
Decât cazute foste scari
Decât cazute foste garduri.

Vecine, domnule, straine,
Nu înteleg ce-aveti cu mine
Stiu, scarile ne sunt comune
Dar trec atât de rar pe-aici
Portarul însusi poate spune
Ca am ambitii foarte mici.

Din când în când mai vin pe-acasa
De ce va suparati când vin?
Arare talpa mea apasa
Pedalele cu pas strain.

Vecinul meu praseste ciori
Vecina mea praseste farduri
Abia m-am ridicat din garduri
Si mârâind în joase salturi
Eu sunt un om pe niste scari .

Si daca vreti sa fiu balada
Si fiindca eu nu am o stea
Accept, râvnesc, visez sa cada
Un corb nervos la moartea mea .

Si-acuma va implor zâmbiti
În lumea plina de urmari
Voi care farduri si ciori prasiti
Întunecati si spalaciti
Lasati-ma sa fiu pe scarï!
Na na na Na na

nu dadea, tantea, nu dadea, ce dai?

uneori gresim. cu totii gresim, dar uneori unii din noi gresesc tare. si cand se intampla asta... altii din noi, mai virtuosi isi permit sa arunce cu pietre.

miercuri, 14 ianuarie 2009

din cand in cand ne prinde


mergeam azi cu tramvaiul, dupa cum mi se intampla frecvent, si m-a prins!

eram cuminte, imi vedeam de treaba mea, inghesuita intr-un colt, strivita intre spinarea unuia si cotul altuia, gandindu-ma la problemele mele numeroase si elaborate, cand a sarit catre mine si m-a prins. initial m-a lovit o criza de panica, cum sa scap, cum sa ies, vreau acasa.... apoi am realizat ca sunt om mare , ca trebuie sa fac singura fata situatiei, ca trebuie sa imi lupt singura bataliile, asa ca m-am imbatosat. m-am ridicat pe ambele picioare ale constiinte si ale vointei si am inceput sa ma ratoiesc "cum dom'le, vezi-ti de drum, ce dumnezeu! crezi ca e asa cum vrei tu? hai fi serios , la naiba, suntem toti oameni civilizati, e frumos si decent sa te arunci asa asupra unui om lipsit de aparare? refuz sa iti dau castig de cauza, refuz sa accept punctul tau de vedere, te rog, vezi-ti de drum, lasa-ma sa traiesc in liniste"

nu a vrut

a intrat in subconstient fortat si m-am trezit cantand in birou "in and out of love". fredonez cu voce stinsa, rugandu-ma sa imi iasa din cap cat mai repede si batand ritmul cu degetul in masa.

marți, 13 ianuarie 2009

iubesc si urasc


iubesc si urasc... de ce fac asta , poate te intrebi - nu stiu...insa se intampla, si ma chinui....

azi am vazut o raza de soare, era o raza de soare creata si vesela ... a cazut ... si dintr-o data s-a lipit de mine, a intrat sub pielea mea, si a hotarat unilateral ca e a mea. nu m-a intrebat, nu a tinut cont de parerea mea... pur si simplu m-a inhatat si gata.... m-am procopsit cu o raza de soare. propria mea raza de soare.

razi, inteleg ca tie ti se intampla mereu. ei bine, mie nu.

nu stiu inca ce sa fac cu ea. as putea sa o pastrez, am inteles ca nu sunt greu de intretinut, as putea sa o pastrez deci, daca nu ocupa mult loc, nu cere atentie cand ma joc la calculator si nu roade mobila prin casa. dar mai bine nu as pastra-o

mai bine ti-o dau tie printr-un simplu transfer de zambet

ai tu grija de ea, eu prefer mohorala primului esec. lumina ei mi-a perturbat intunericul. vom cadea inapoi in abis, eu si intunericul meu, imbratisati. poate , peste catva timp, cand voi avea si primul meu succes, mi-o vei da inapoi... atunci ea si cu mine vom fi impreuna mereu.

pana atunci ti-o incredintez cu drag, prietene