luni, 21 noiembrie 2011

Departe in zare, vantul bate tare

Un secret despre softy eu.

Nu imi plac filmele realiste, dure.Gen Grash, gen mizeria vietii atarnata pe tapet. Nici cartile de genul asta, nu imi plac. Nu le gust, sa zicem. Stiu ca exista tristete si mizerie si oroare pe lume. O stiu, dar aleg sa nu imi tapetez viata cu ea. Incerc sa o evit. Din ganduri, din vise, din viata. Nu vad de ce as vedea un film care sa imi arate mizeria umana. Ca sa ce? Ca sa recunosc ca este? O recunosc si fara dovezi. Ca sa ma desensibilizez? De ce as face asta? Ca sa o accept? Niciodata. De placerea distrusa a omului care se bucura ca la altii e mai rau? Nu am ajuns inca in halul asta. Or mai fi si alte motive, probabil si unele intemeiate. Dar eu aleg sa evit murdaria in viata asta. Macar in cea a imaginatiei si mintii mele, si asa tulburate. Eu ar fi trebuit sa ma nasc cu mult timp inainte (ce cliseu), atunci cand opera - fie ea carte sau film sau muzica - era facuta sa distreze, sa placa omului, nu sa il oripileze, sa il ingrozeasca, sa il darame.


De aceea nu imi plac filmele romanesti post-comuniste. Nu sunt arta, sunt poze luate din cele mai groaznice locuri, exagerate la maxim si prezentate ca valoare. Nu o gust. Deloc. E o alegere. Asa functionez eu.

Mi-am hotarat eu pentru mine un bol de sticla, mama zice un borcan. Eu il vad mai mult ca un clopot din ala de cristal. Eh, in bolul asta de cristal, viata apare mie filtrata de oroare. Cat se poate. Macar in ceea ce pot alege.

Sunt un om mai degraba singuratic, ceea ce e inauntru rar iese la suprafata, si doar fortat, prin multe filtre. Si totusi am atras ganduri bune, cand intr-un exces de panica ca voi muri neinteleasa am postat pe blog un pic din mine.

Sunt calul de drum bun, cum ar fi zis parca Ashley, daca tin minte bine. Nu imi place sa recunosc, dar nu sunt tot timpul o forta. Si e ok. Am voie uneori sa nu fiu. Pentru ca in restul timpului sunt .

Astazi, spre exemplu, sunt mai puternica decat ieri. Nu sunt ok. inca nu. Dar sunt mai bine. Si mult datorita celor care au trimis un gand bun, si un pic de drag.

Sunt un om norocos, si in esenta sunt un om mare. Trebuie doar sa vad asta, pentru ca uneori ma fura peisajul, si ma cuprinde frica de viitor. Si frica de esec. Ce e esecul? Problema orgoliului. Sunt orgolioasa? Da. E o calitate? Cand ma controleaza, e un defect.

Cate zile am? Am astazi! Vesnic si deapururea astazi.

Un comentariu: