vineri, 25 ianuarie 2013

Ca rezolutii de an nou

Acusica e revelion.

E pragul dintre ani.

E schimbare, e o sansa noua, e un nou inceput.

E timpul sa ne curatam de tot ce e vechi si murdar, si sa imbracam o haina noua de munca. Pentru o noua repriza de munca. A mea va fi anul acesta portocalie. Pentru ca anul acesta voi fi mai curajoasa. In vise dar si in proiecte. Si cel mai important, in viata de zi cu zi.

Am o dorinta de pus, in cumpana anilor, dar e prea mare ca sa o zic aici.

La multi ani :)

Ciudat

Ce ti-e si cu Facebook-ul asta.

Trece vremea. Se schimba lucrurile si se schimba oamenii. De fapt, e ceva legatura de cauzalitate. Se schimba lucrurile pentru ca se schimba oamenii. Si invers. Interesant.

Pentru un psiholog pasionat, poate fi interesant. Eu nu's nici nici, si ce vad nu e interesant cat oarecum infricosator si poate pe deoparte trist.

Ca orice alt pui de gaina, am o oarecare nostalgie a trecutului, a vremurilor bune. Nu ca acum nu ar fi bune, defapt, sunt mult mai bune din multe puncte de vedere. Eh, dar tineretea, tot avea ea ceva farmec straniu pe care o sa il regret toata viata.

Si facebookul ma ajuta sa imi amintesc chestii de muuult uitate, si oameni de mult uitati. Oameni care erau nedespartiti, acum si-au gasit vieti la mii de kilometri si prea putine cuvinte distanta. Prieteni dragi care nu mai stiu nimic unii de ceilalti se conecteaza pe fubu si afla unul de celalalt. Senzatia nu mai seamana, e un fel de jena si tristete a pierderii. Nu mai e loc de cuvinte.

Si poate e mai putin ciudat decat sa ne intalnim in piata, fiecare de mana cu jumatatea si carand in spate copilul. Atunci tacerea ar fi stanjenitoare, dar si cuvintele sunt stanjenitoare "ce mai faci, de cand nu ne-am mai vazut, ce copil minunat, trebuie sa mai vorbim, ai acelasi numar, lasa, te sun eu". Si nu o facem niciodata. Pentru ca nu e nimic de zis. Ce sa ii zici unui om care iti stia cele mai absconse ganduri, acum, cand a lipsit juma de viata? unde sa incepi? si de ce sa mai incepi? drumurile au fost despartite si asa e firesc, cand lucrurile si oamenii se schimba.

Si nu regretam ca s-au schimbat, regretam ca s-au pierdut pe drum senzatii.

Dar paharul e mic, ca sa intre niste chestii tre sa iasa niste chestii.

Si viata tot merge mai departe.