miercuri, 26 octombrie 2011

Pentru voi


Azi a fost o zi un pic altfel. Desi a inceput la fel. Desi eu sunt acelasi om. Azi ma simt altfel. Nu stiu cum se va termina, poate se va termina ca ieri. Si ca alaltaieri, si ca multe ieri de pana acum.

Poate se va termina plictisitor.

Poate se va termina in aceiasi nota in care a inceput.

Pentru ca vorbesc cu oameni care vad frumusetea. Pentru ca citesc despre/de la oameni care fac frumusete, respecta frumusete, decenti, noblesse.

Pentru ca am ales sa ma inconjor de fericire si frumos. Pentru ca cine stie ce se intampla maine. Pentru ca am azi-ul.

Pentru ca pot face oameni feiriciti. Pentru ca imi pot apropria oameni. Pentru ca asa ma simt eu bine, defapt.

Pentru ca pot sa fac orice. Pentru ca fac déjà cate ceva.

Am ales.

Nu stiu exact care e drumul, dar macar stiu care e destinatia. Si in timp, imi va fi clar care e urmatorul pas.

Acum vreau sa aflu de la voi, ceilalti. Care e urmatorul pas ?

vineri, 21 octombrie 2011

Schimbare

Putem sa alegem.

Putem sa decidem cum ne petrecem timpul ce ne-a fost dat.

Sta in puterea noastra sa facem totul pentru a fi fericiti.

Putem sa ne hotaram ca vom fi fericiti. si sa luptam pentru asta.

Eu am decis asta azi. Pentru ca timpul meu e din ce in ce mai scurt, iar prioritatile sunt foarte bine stabilite de prea mult timp.

Pentru ca ii vreau aproape si fericiti. Pentru ca in conditiile actuale nu-mi sunt aproape si nu reusesc sa ii fac fericiti.

Vreau sa fiu alt om.

Am citit undeva ca fericirea nu e sa faci ce-ti place, ci sa iti placa ceea ce faci.

Nu am inteles atunci. Nu inteleg nici acum. Mi se pare ca e ca si cum ai spune:

Minunat nu e sa mananci paine, ci paine sa mananci.

In mintea mea, nu se poate altfel. Decat sa iti placa ce faci. Si sa reusesti sa faci ce-ti place.

Ma gandesc ca o fi vorba aia ca nu reusesti sa faci ce iti doresti in viata, ca tre sa faci diverse chestii urate si asa mai departe, ca sa supravietuiesti. Si esti fericit cand :

(a) ajungi sa iti placa ceea ce esti fortat sa faci;
(b) esti un norocos caruia ii place sa faca lucruri urate.

Prima nu e o chestie de fericire, parerea mea, e degradarea fiintei umane din diverse motive.
Iar a doua e foarte rara. Prea rara ca sa am eu norocul sa mi se intample mie.


Si pe deasupra, am observat ca fata mea s-a modificat. Ochii au devenit luciosi si bagati in orbite, rosii mai tot timpul, buzele stranse totdeauna arata acum ca la o baba decrepita, cand zambesc aproape ca ma dor muschii fetei, sprancenele mele mobile si caraghioase s-au fixat intr-un unghi agresiv, pana si maxilarele par mai mari si mai violente. Ma transform intr-un mic monstru agresiv. Nu mai am placere pentru nimic. Simt fericire atat de rar, incat fata mea nu se mai destinde.

Si mintea mea e tot timpul atenta, la panda. Nu mai tin minte diverse chestii. Nu imi pasa de multe alte chestii. Nu mai am rabdare, nu mai am chef, nu imi mai pasa.

Asta e degradarea pe care ti-o aduce lipsa de speranta. A omului infrant de el insusi. Pentru ca nu am probleme. Chiar nu am. Nimic de care sa ma plang. Decat de mine. Si de lipsa mea de forta. de vointa, si de tot.

Pana astazi. De astazi, se va schimba. O sa gasesc o solutie. O sa zambesc si o sa imi chem fericirea.

Eu nu sunt omul dramei. Drama ma roade pe dinauntru. O sa o provoc, o sa o scot afara, si o sa o ucid. Ca pe hotii de cai.




marți, 18 octombrie 2011

Abuz


Pentru ca sunt un sustinator convins, si pentru ca unii oameni trebuie ajutati. Si pentru ca alti oameni trebuie opriti.

Leapsa asta porneste de la mine. Pentru ca in curand voi participa activ la saptamana ANTI BULLYING. In sensul americanesc si nu numai al titlului. Asa ca, pentru a arata ca noi, bloggeri cei duri din spatele tastaturii, suntem si noi oameni, si am fost odata prin scoala, si ca sa ne aratam sustinerea pentru cei mai nefericiti, desi in Romania operatiunea de BULLY, respectiv hartuire (zic io) nu este chiar asa de inradacinata.

Ca urmare, voi raspunde sincer la cateva intrebari si voi ruga frumos toti ceilalti oameni care inteleg si sustin initiativa sa primeasca si paseze leapsa.Leapsa e gratis.

1. Ai fost vreodata hartuita de colegi?

Da. De anumiti colegi din scoala generala. La inceput. Ulterior, pe cativa i-am ciomagit iar altora le-am dat clasa. Nu am mai avut probleme de cand am spart tabla cu capul unui coleg. Asta era intr-a doua sau a treia, deci nu pot spune ca am avut chiar probleme de genu’ asta in scoala generala.

In liceu am avut o singura experienta cu boul comunal ca sa zic asa, dar a fost atat de ridicola incat nu mi-am preocupat micuta materie cenusie. Sunt sigura ca viata i-a aratat cam ce se intampla cu baieteii de genu’ ala  :)

In facultate nu mai era vorba de hartuiala. Existau ironii fine intre diferite „doamne“ dar nimic notabil si nimic cu adevarat vatamator.

2. Ai vazut vreodata colegi hartuiti de alti colegi?

Da, si in scoala generala si in liceu. In general hartuirea era doar verbala si in majoritatea cazurilor, victime erau cei mai putin sociabili copii. Si cei care hartuiau erau in haita. Era cam jenant pentru un om sa vada asa ceva.

In principiu, cei care isi permiteau sa hartuiasca pe altii aveau o parere extraordinara despre ei insisi si li se parea ca sunt minunati pe multe planuri si implicit mai destepti decat ceilalti.

In marea lor majoritate, erau prea stupizi, banali si anosti ca sa faca ceva deosebit cu viata lor. “Timpul imi va da dreptate”

3. Ai luat vreodata apararea colegilor hartuiti?

Nu tin minte sincer decat de prin liceu. Nimic eroic, doar intorceam anumite afirmatii. Nu prea sunt erou in general, dar nu imi place porcaria cu aia multi si mari care se iau de ala mic. Ma frustreaza. Sa fie parte egala si consider ca nu e nevoie sa ma implic in duel. Dar tu cu pusca si ala cu mana goala, nu e corect si nu prea am permis in jurul meu.

4. Ai vazut pe altii sa sara in apararea colegilor hartuiti?

Da, in grupul meu de prieteni mai era o persoana care s-a implicat activ de mai multe ori.

5. Ai vre-un mesaj pentru toti copii care sunt in momentul asta hartuiti verbal sau fizic de altii, marginalizati si umiliti in sistemul de educatie romanesc?
 
Copii, stati calmi si drepti.

Nu taceti.
Aparati-va punctul de vedere si luptati sa va aparati ideile si corpul, daca este cazul.
Nu acceptati sa deveniti victime, nu ganditi ca niste victime.
Faceti-va prieteni. Adevarati. Care sa va sustina si ajute.
Evitati pe cat posibil conflictele fizice.
Cereti ajutor de la adulti daca situatia devine grava.

SI FOARTE IMPORTANT,

Nu dati prea mare importanta la parerea altora. Aceia care sunt fabulous de populari ajung vanzatori, iar cei de care rad acum sunt doctori, avocati, ingineri. Viata mi-a aratat, ca oamenii care ma priveau de sus au ajuns sa lucreze pentru mine.

Importanta e parerea prietenilor, si celor dragi. De acestia sa va pese.

luni, 17 octombrie 2011

Despre io

Io

Io, adica eu, in varianta mai personala , deci, io, asa cum va ziceam sunt asa si pe dincolo. Sunt asta si aia si ailalta, cred asta si aia si ailalta, vreau asta si aia si ailalta.

Dar, este un dar. Io NU sunt diverse chestii.

Nu sunt omul multimilor. Nu sunt dirijata de mai marele atotputernic curent al maselor, nu circul si gandesc ca turma. Dezavantajos din mai toate punctele de vedere. Asta daca mi-ar pasa. Dar nu imi pasa.

Eu sunt fata aia tunsa unu' , cu cercei in ureche si imbracata in negru de acu 6 ani, la care se strambau toti (nu numai babele si mosii) botosanenii, dar care era prea infricosatoare ca sa fie disciminata sau criticata pe fata.Eu sunt studenta de mai tarziu, cu multe bratari pe mina, tunsa scurt si cu tigara in coltu gurii de pe gardul facultatii, care manca covrigi (pe gard, da, draguta mea colega, sunt intr-adevar un deschizator de drumuri, un suflet liber din acest motiv) care avea diverse opinii in seminarii si care nu ezita sa le exprime si sa le deomstreze in fata scepticilor care reproduceau ad literam (bravo lor, e si asta o virtute) scoarta cartii vechi si decrepite.

Sunt cea pe care perceptiile voastre despre realitate si meserie si oameni m-au facut sa imi doresc o viata de freelancer. Fara sef, si fara aberatii.

Sunt asta si multe altele, sunt ceea ce am devenit, sunt ceea ce n-am putut schimba, sunt in mare parte ceea ce trebuie.

Urmare la cele de mai sus, si revenind la Io, nu sunt omul care sa afle/stie sau caruia sa ii pese cine annie lennox, cati soti a avut bonnie tyler, de cate ori a fumat marihuana johnny cash, etc. NU ma intereseaza deloc omul din spatele muzicii. Imi place muzica. Cand spun ca sunt fan bob marley spun ca imi place muzica lui. Versurile, linia melodica, idea. tot. Dar ! Nu spun ca stiu cand s-a nascut, cu cate femei s-a plimbat cu barca, de unde isi lua hasisul, cum a murit, ce a visat, etc.

Parerea mea, umila, e drept, e ca ceea ce face un om in viata personala, e personal. Eu asa gandesc. Pentru cei care vor sa isi faca publice si vietile personale, fac show-uri din alea ridicole ca torri spelling si mai nushcare nimeresc eu butonand telecomanda.

Frate, daca io as canta ceva, muzica mea ar fi publica, bre. Nu patul meu, ce naiba.

Adica ce naiba ma intereseaza pe mine cati copii a avut bruce the Boss, cand tot ce vreau eu sa fac este sa ascult I'm on fire.???

Adica, de ce e atat de interesanta viata lui, sau detalii picante din viata lui decat descrierea enciclopedica a draconiadelor???

Pornim de la prezumtia ridicola ca noi toti avem viata proprie. In fine, unii dintre noi. Eh, respectivii norocosi nu au nici un chef de a verifica constant ce face ala sau aia in buda, chit ca e tata marita de la 2 sau brad pitt.

Arta este arta, apreciem arta, restul este cancan, circ, trivialitate, menita sa ocupe mintile unor viitoare generatii de psihopati, de schizofrenici, numiti acum fani.

Avem o viata, de ce sa o traim stalk-uind-o pe Claudia Shiffer-stein.

Bleah, oameni buni.





duminică, 16 octombrie 2011

TAG


Am primit un tag de la Mara





Si, fiindaca era pe gratis, si cum imi place deosebit de mult sa raspund la intrebari interogatoare (imi aduce aminte de tinerete :P ) l-am luat si eu sa il dau la altii :

1. Ai vreun animal?



Yep, un motan care e atat de dement incat cred ca isi va pierde barbatia destul de devreme in frageda-i viata. Si e impropriu spus ca am un animal. El ma are pe mine.

2. Numeste trei lucruri care se află acum lângă tine.


Un caiet, un pix si o punga cu biscuiti cu crema.

3. Cum e vremea afară în momentul acesta?



Noapte si frig si vant si imi place. E in mod oficial vremea mea preferata pentru ca e intunecat si ploua incet si molcom.

4. Conduci? 



Nu. Dar mi-ar place. Imi plac masinile puternice, si imi placea cand tineam eu in maine un motor puternic. Dar nu am luat carnetul, si m-am ferit de a ma mai catara la volan o perioada.

7. Care a fost ultimul film pe care l-ai vizionat?


Hmmm, cred ca a fost Now and then. din '95. Si mi-a placut, desi ala nu e film de copii, dupa parerea mea.

8. Ce scrie în ultimul mesaj trimis?



Buna. Te rog sa obtii un certificat constatator pentru soc. XXXXX

9. Ce ton muzical ai la telefon?

Blackberry original.

10. Ai vizitat altă tară?


Grecia, Cehia si Italia. Mi-a placut Italia cel mai mult.

11. Îti place sushi?



N-am incercat si nici nu m-as arunca.

12.De unde iti faci cumparaturile?


Cora si Diverta. Si piata de produse eco agro alimentare.

13.Câti frati ai?


One lill big brother :)

14.Câti ani o să împlinesti la următoarea aniversare?


27 o Doamne.

15.. Îti vopsesti părul?



Ocazional. Mai nou, nu, din motive mai presus de gustul meu artistic.

16.Povesteste-mi ceva ce plănuiesti să faci astăzi.



As vrea sa mananc toti biscuitii si sa fac nani sub plapuma cea groasa.

17.Ai stat vreodată toată noaptea trează?


La nunta mea a fost ultima oara. A fost superb.

18.Ce culoare au ochii tăi?


Caprui cu verde.

19. Poti să simti diferenta de gust între Pepsi si Coca-Cola?



Normal !!!! Pepsi rulz!!!

Si acum taguim pe altii : - SOL si MELCH si LIZUCA.

Full moon tree


 Vazusem undeva un medalion din asta, cu o piatra galbena in spate.

Nu am avut/gasit piatra galbena, ca sa fie soare.

Al meu e cu luna.

Luna plina, pe un varf de colina singuratica, intr-un inceput de octombrie , printre lilieci si caini hoinari.

Medalionul are o poveste  :)

FIMO

Deci, primele mele experimente.

Rog, nu radeti.


Fac drama.







A petici

Petic mic, petic peltic.

Petic imi aduce aminte de unul din planurile mele marete de a face o patura din bucatele de alte materiale, adunate si tinute de cine stie de pe unde si cand.

Sa fie o patura minunata, calduroasa, si sa se cheme petic. Si sa fie prezentata cu mare fast pe blogu de creatiuni si fericire, http://greenfairy-crafts.blogspot.com/

De abia astept sa am timpul si rabdare sa incep sa muncesc la ea. E un gand fericit.




joi, 13 octombrie 2011

Dream catcher esq.

Deci.

Am vazut niste exemplare frumoase rau la Lizu.

http://www.breslo.ro/Product/Dreamcatcher_443548

Am vrut sa vad de iese unu si pe stilu meu, mai hepburn style.

Zic ca da.

Voila.






Tree of life

In nici un caz nu e inventia mea.

Am vazut unul intr-un targ da handmade, facut din cupru, si aratand foarte sinistru.

Am zis ca pot face si eu unul, cu argint, si mai ... da, verde.

Caci verde e cuvantul de baza :)


Tutorial - Mici Amintiri


Mici amintiri

Cu totii avem mici amintiri, culese dindiverse locuri. Un melc de mare, o ghinda, o pietricica, o bucatica de lemn,toate aceste pot, uneori , sa ne aminteasca de un loc sau un moment magic dinviata.

Fiindca eu sunt colectionara de astfel demici amintiri, si fiindca pe unele as vrea sa le port cu mine tot timpul, amgasit o metoda de a face asta, intr-un stil mai natural.

Pentru asta, am nevoie de :


-        clesti “cu nas” rotund, ai meipot deasemenea taia sarma, deci 2 in unul;
-        Sarma argintata, de diferitedimensiuni, in functie de “amintirea” cu care voi lucra;
-        Si bineinteles, “amintirea”

In cazul meu, am sa aleg o scoica de marimemica.

Urmatorul pas este sa tai trei bucatele desarma argintata, de dimensiuni diferite (in cazul meu, una de 10 cm, una de 8si una de 6).

Bucatica cea mai mica de sarma trebuierasucita pentru a forma ochiul prin care se va trece lantul. Restul corpului vafi rasucit si prins de celelalte doua bucati, dupa cum se vede in imagine.


Bucatile de sarma mai mari trebuie rasucitein jurul celei din mijloc, iar scoica va trebui suprapusa peste legatura, cufata in sus.

Acum, trebuie sa rasucesc capetele sarmelorpe deasupra scoicii, astfel incat sa o prind intr-o “cusca de sarma”. Eu prefersa fac spirale si sa prind scoica cu mici spirale, fixate in crestaturilenaturale ale acesteia.


Excesul de sarma va fi indepartat cuclestele de taiat.






Vedeti mai jos diferite alte tipuri de Amintiri, facute in stil asemanator.


Have heart, my dear


E un vers dintr-o melodie, care sigur are alt sens decat cel pe care i-l dau eu.

Ce lucru minunat e mintea umana, nu? Ce lucru minunat, sa ai propria ta viziune, sa ai propriile tale idei. Ce greu ajungem asa.... ma rog, ce greu am ajuns eu asa. Am inceput prin a retine si reproduce ideile altora. In discutii cu Oameni mai MARI am descoperit alte laturi ale tuturor problemelor. In consfatuiri cu mine insami (as fi vrut sa scriu insumi, dar sa fim "politicaly correct") am pus in balanta ce stiam de la altii, si ce se mai putea ascunde, in noile laturi descoperite. Am descoperit propriile mele idei. Bazate pe rationamente proprii. Am descoperit ca am o scara de valori. Am descoperit ca nu se schimba cu vantul. Mi-am dat seama ca structura interna s-a osificat.

Am aflat, pe la o varsta foarte frageda, ca nu ma plac toti oamenii. Am descoperit, cu stupoare, poate, ca nu intereseaza lucrul asta, ca parerea altor oameni nu ma afecteaza deloc. Am descoperit ca nici mie nu-mi plac foarte multi oameni, si majoritatea din restul ramas imi sunt indiferenti. Am descoperit ca ma intereseaza exclusiv parerea celor pe care ii plac.

Ca urmare a celor de mai sus, am aflat ca pot sa fiu directa si verticala, si ca, in general, pot sa imi asum consecintele acestei atitudini. Stiu, mai recent, ca pot si vreau sa imi exprim propriile pareri si opinii despre diverse subiecte, fara frica si fara sa imi pese de oprobiul public.

Am inteles, ulterior, ca nu mai pot fi altfel. Si ca nici nu as vrea.

Am aflat ca am tot felul de defecte, unele mai rele decat altele. Am descoperit o parte din ele, si ma zbat sa le domin. Stiu, nu prea imi iese. Am constatat ca sunt unele care imi sunt dragi, si impotriva carora nu lupt.

Imi place sa interpretez totul, sa flexicurizez totul.

Cam asa inchipui atlantida. Minunea din capul unui om. Un nou univers, un Middle Earth daca vreti, o sursa de viata in sine. Puterea creatoare, gandul, care misca electroni.

Atlantida mea este mintea umana, locul de unde porneste totul. Si unde se termina.

Realitatea mea este mult diferita de a majoritatii.

{{Melch}}





marți, 11 octombrie 2011

de ce?

Pentru ca poti si iti pasa, pentru ca esti mai puternic decat ceilalti, pentru ca te dirijeaza ceva mai puternic decat invidia, lacomia si lenea.

Uneori ma simt mai aproape de moarte decat alte dati. Mici dureri, mici probleme si ma gandesc la ei. La cei pentru care ar trebui sa traiesc. Si pentru care nu reusesc sa traiesc.

Unde e forta vitala de care ma laud? Vreau sa vad campurile de la pacea, scaldate in ploaie de toamna, noroioase si frumoase. Vreau sa imi vad parintii, asa cum ii stiu  si iubesc, nu aplecati de griji si nevoi. Vreau sa imi simt copilaria vie, sa fiu sprijinul nemiscarii, sa pastrez realitatea mea asa cum o simt cand sunt departe. Vreau mirosul drag al vietii din Botosani. Vreau caldura casei vechii, vreau nuca din copacul din spatele casei bunicilor, vreau para cea mai gustoasa pe care am mancat-o vreodata, din prunul bunicilor, vreau jocurile tineretii, vreau curajul si nemurirea copilului. vreau sa fiu eu, cea de demult.

sunt multi cei pe care i-am pierdut din vise. multi pentru care sentimentele mele au ramas numai in memoriam. multi cei cu care nu mai am ce sa vorbesc.

Mi-e dor de mine, mi-e dor de strazile din fata blocului scaldate in ploaie de noiembrie, vreau sa simt trecutul, vreau sa recapat tot ce am pierdut.

Am facut curat, am respins tot ce ma tragea spre calcarea principiilor mele. nu sunt un om bun, sunt un om mic, un om infect. dar incerc. si o sa tot incerc pana cand o sa se inchida cerul. si intr-o zi o sa fiu mai bun decat ieri.

Cutia Pandorei este maturizarea. Pare minunata, e defapt o sursa de probleme. o sursa de nefericire. e inevitabila si o urasc.

Speranta mea e mai putin viguroasa. Mi-e dor. DOR (de) toate


joi, 6 octombrie 2011

un OM nu mai este

pentru talent,

pentru curaj

pentru determinare;

pentru viziune;

pentru vis;

pentru inspiratie

Dumnezeu sa te aiba in paza, STEVE JOBS


marți, 4 octombrie 2011

Roadem, mestecam

A roade la un os nu e un lucru minunat. minunat este sa rozi la carne. chiar si zgarciuri. os inseamna ca nu mai e nimic mancabil. asta daca nu esti caine.

Si totusi observ ca toti vrednicii mei colegi isi doresc o bucata de ciolan la care sa roada. Oare de ce? ce locutiune :P stranie... poate extrasa din lumea caineasca, cine stie ?!?

Am descoperit in ultima vreme destul de multe lucruri despre eu.

Spre exemplu, imi doresc o viata artistica. vreau sa cunosc arta, sa invat despre ea, sa imi permit sa incerc si eu varianta mea de arta. si ma refer la scris, desenat, crosetat, cantat. fotografiat.. orice.

inteleg eu ca in mine " roade osul" nu logica si organizarea, nu partea matematica a creierului, ci cea care tine de creatie, libertate, imaginatie, rabdare

pacat ca nu am vre-un talent anume ca sa storc bani din asta. si eu vreu bani, muuuulti bani....

si mai mult, pacat ca nu am deja multi bani, ca sa fac in viata asta ce vreau eu, fara sa imi tremure sufletul de grija celor dragi....

osu am, l-am gasit, stiu unde, e aici sub laba mea de caine. maseaua de minte cu care sa il rod n-o am.

ce-as mai vrea sa castig la loto...

Ia sa vedem despre maselele lu Fluterby si Melch

luni, 3 octombrie 2011

Ador sa fiu altcineva


Deci, nu s-a intamplat nimic din ce trebuie sa se intample, poate pentru ca eu am le cohones de un vierme, posibil, nu stiu, ma rog…

Cert e ca am o dilema. Una noua si frumoasa, cum numai o dilema de luni, cu inima in gat si trist poate fi.

Am deja-vu –uri. Am avut din totdeauna. Nu des, 10, 20 per an. Poate mai putine. Nu le-am numarat niciodata, desi ar trebui. Ar trebui sa adaog la blog o aplicatie, din aia, in care, daca ai deja-vu-uri, mai adaugi o pietricica intr-un borcan de sticla. Oare nu exista una din asta deja? Hmm, atunci ar trebui sa fie. Ma aude cineva –va-va-va-???

Ma rog. Si dupa ani si ani de experienta, dupa ani si ani de viata, mi-am intarit o concluzie cel putin nostima. Nu stiu daca e un fapt general, daca e normal, daca toata lumea pateste la fel, daca sunt singura din lume, etc etc. dar stiu ce imi declanseaza déjà-vu-ul. Si nu e o imagine, un ansamblu, o circumstanta, nimic.

Nu, e ceva mult mai banal, si pentru mine, amuzant dar si ciudat, dintr-o lovitura.

Dragii mei puficosi, am deja-vu-uri de la mirosuri.

E foarte simplu si banal.

Deja-vu-urile mele nu se refera la ceva ce am mai vazut/facut/auzit (in viata asta). Deja vu-urile mele sunt senzatii, sunt eu simtindu-ma altcineva, intr-un alt timp, dupa ce captez un anumit miros. E foarte straniu, defapt. Si ma necajeste ca, din cauza fumatului si sinuzitei, nasul meu nu mai este de mult atat de fin cat ar fi putut sa fie. Ce urat !

Astazi, par example, de la parfumul unei cucoane mai in varsta, pe strada, am avut o clara senzatie ca trebuie sa ajung in cabinetul meu cu scaune capitonate cu verde, din alea armoire si sa termin de cusut o rochie de ocazie. Si eram acum multi ani in urma, intr-o alta realitate sociala. Si eram calma si calda si fericita. Si sigura. A fost ceva intens si uluitor.

De mult nu am mai simtit ceva asa de descriptibil.

Stiu ca odata eram o secretara, intr-un costum din ala clasic, cu parul ondulat si esarfa la gat, si ma grabeam in bucataria mea sa incalzesc cina pentru cei doi copii scolari si sotul meu.

Poate o iau razna, sau poate exagerez cu imaginatia o senzatie mult mai banala.

Dar cine sunteti voi sa ziceti asta :P

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Catel pribeag

Nu am inspiratie. nu sunt inspirata.

Am luat impreuna cu sotul si stapanul meu o decizie, Zanoiul si eu am decis.

Va fi libertate

Va fi sfarsitul unei etape.

Bun, rau, nu conteaza. E o sansa in plus, o grija in minus.

Si o perioada, o sa ne descurcam cu banii.

Siiiii, nu mai am ganduri de plecat la mama... cel putin un scurt ragaz....

Si, o sa o facem ca lumea. Viata, adica. Sau o sa incercam

e probabil ultima ocazie cand fi-voi inconstienta. sau subconstienta. sau neconstienta. sau simplu spus, voi fi copil

caci asa vrem, si eu si el

si el e hotarat sa fie adult si responsabil si pentru mine o perioada.

si eu promit sa fiu un puf minunat, fermecator si alintacios pentru el, o perioada.

sa ma ridic la inaltimea declaratiei "my wife is gonna color my life"

Deci, iata diversiunea. Va bag in detalii pufoase si personale si literalmente jenante (daca ar veni de la oricine altcineva :P) ca sa distrag atentia de la faptul ca fi-voi inconstienta si libera, o perioada... macar o luna.

Sunt fericita, cu decizia luata. Si nu o sa regret nici o clipa.

Cine stie, poate fi ultima mea sansa.

Asteptam diversiuni de le Fluturby si Melch