joi, 28 iulie 2011

Oroare

! NOTA REDACTIEI : pana cand imi trece criza de nationalism sovin, articolele vor fi redactate in limba romana, fara utilizarea oricaror termeni straini, adoptati sau nu de limba romana.

Pentru ca graiul romanesc ii dulce...

Ca parte a rutinei zilnice, deschid dupa fiecare proiect incheiat, ziarul electronic ^&%$#. pentru ca are o parte numita societate, una numita istorie, vorbeste despre spectacole si cultura, etc.

Tot ca parte a rutinei zilnice, aflu din primele 3-5 articole :

- incendieri, crime, violuri, ciomagiri, rapiri, disparitii, scandaluri, informatii cu nuanta erotica, asasinate, minciuni, politicieni vulgari, sefi de stat acuzati de cele mai scabroase actiuni, etc.

Constat ca astazi, orice informatie de presa cat de cat interesanta e inconjurata de altele despre rau (nu in sensul biblic, ci in sensul moral). Asta atrage masele. Masele vad raul si sunt satisfacute.

Si observ ca eu, cetatean ca oricare altul, dar sa zicem poate cu un stomac moral un pic mai delicat, nu pot deschide nici un ziar fara alua contact cu jegul uman.

Stiu ca ziarele de scandal infloresc cu mizeria membrilor speciei umane... dar pana si ziarele serioase, de informatii, au ca obiectiv principal prezentarea unor activitati reprobabile...

Si ma gandesc... copil fiind, am invatat sa citesc cu bunicu, de pe ziare... imi exersam abilitatile pe ziarele alea mari, care fosneau, cu literele din titlu scrise cu tus albastru indigo... si aflam de acolo despre toate...

Eh, astazi, in nici un caz nu as lasa vre-un copil al meu sa citeasca un ziar. Ziarele nu mai sunt o sursa de informare, ci o sursa de oroare pentru orice om cat de cat om.

la fel consider si despre stirile de televiziune. Mai bine nu.

ca atare, tot ce mai am de facut este sa ma abonez la reviste de diferite specialitati, si sa sper ca nu si-au consacrat o prea mare parte din pagini reclamelor la pastile de ficati si reviste de moravuri usoare, intitulate reviste de femei.

acesta nu este un manifest.

acesta este un punct de vedere a unui om obidit. si caruia ii este frica gandindu-se la convietuirea cu monstrii.

este suficient ca ii vedem zilnic in metro/tramvai/autobuz, cum se imping in altii, oameni batrani, femei insarcinate, nu conteaza... cum scuipa samburi si arunca ambalaje, murdari moral... ii vedem cum tipa la colturi de strada, cum se imping, si nu vrem sa ii avem in ziare in casele noastre, in lumile noastre.

Cred ca totusi e un manifest.

sâmbătă, 23 iulie 2011

Ma joc 2....


3. Bratara bon jovi care mi-a dat batai de cap.

In lumina recentelor evenimente, va fi trimisa unui om simpatic care m-a suportat pe parcursul crizei mele existentiale.

Daca e sau nu client fericit, vom afla marti :D

ma joc , ma joc...


Din seria weekend, timp liber si fericire, urmeaza episodul X cu urmatoarele:



1.Bratara facuta la comanda acum 4 luni, purtata constant pana in acest moment.
Client satisfacut. :)

2. Bratara creata de mine dupa diverse tutoriale de pe utube, din culori marine...

This one stays on me :D
Alt "Client satisfacut" :D




vineri, 22 iulie 2011

Copy-Cat




Am fost ispitita sa-mi rup dintii rabdarii de aceste mici distractii.

Ultimele doua au fost decente, dar la prima am stat peste 4 ore, pentru ca, in netarmurita mea experienta, am ales ate de croset subtiri.

Da, am rani la degete.


Dar sunt rezistente si cat de cat decente :)









marți, 19 iulie 2011

de ce vorbim in riddles

am vrut sa critic azi.

am vrut sa arat cinismul transformat in intransingenta,
am vrut sa imi exprim logica neintelegatore si intoleranta.

de ce sunt ca mine si nu sunt ca voi.

de ce sunteti ca voi si nu sunteti ca mine.

de ce toti incercam sa aratam ceva cuiva. de ce ne dam rotunzi. de ce trebuie sa fim mai deosebiti, chiar daca defapt nu suntem? sau suntem dar la un alt nivel.

complexe oare? sau defecte.

defectul meu - ORGOLIUL.

LENEA

INDIFERENTA

PROSTIA.

luni, 18 iulie 2011

Tic

Mi-ar place sa am un orologiu pe perete, ar arata mai necrutator trecerea timpului....

am pierdut capacitatea de a auzi cuvintele neaos romanesti in adevaratul lor ton , de a simti culoarea metaforelor, de a gusta nationalismul lor aproape xenofob...

incerc sa cuceresc o reduta pierduta, incerc sa sustin imposibiliul, incerc sa plutesc intr-un ocean de spaime... cine ar fi crezut ca maturizarea aduce cu ea numai blesteme???

dar mi-ar placea sa am un orologiu pe perete, la birou, acasa, in masina, pe copacii din parc, pe peretele din supermarket...

as simti aproape fizic tic tacul dureros al lipsei de vointa, al fricii. pentru ca frica e ceea ce ma tine legata de scaunul penibil al mediocritatii. frica de mine, frica de voi. frica de nesansa, frica de alegeri proaste.

am crezut ca pot fi mai mare, ieri, in concediul scurt am vazut nemiscarea impunatoare a marii negre, am vazut lanurile dobrogei, intinse si plate, viile murfatlarului, am strabatut campiile lui Cae Indru, am vrut sa fiu in spatele lui Baba Novak cand se ridica in lupta, sa aud chiotul lotrilor, sa vad lumea la adevarata ei valoare, sa apreciez oamenii dupa criterii simple - viteaz, sincer, demn. si nu dupa valorile tampite ale societatii vulgare de azi. Dar azi m-am intors in realitatea peticita si poluata moral a job-ului bucurestean.

ce n-as da sa pot crea lumi in care sa ma pierd... ce n-as da ca visele mele sa aiba consistenta din copilarie, sa fiu eu pe un scaun, cu o carte si viata mea sa aiba toata puterea si profunzimea unui erou ca Winetou, D'Artagnan, Maigret, Costache Caravana, Gedeon Spillet si cati multi altii....

tic
tac
tic
...tac