sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Despre pisici

Cand am ramas insarcinata, din varii motive (serioase, pe cuvant) am dus motanul meu de altfel tanar, necastrat si inca neimblinzit la parintii mei. Ei mai aveau o pisica si un caine. Am asteptat, am vazut ca s-a integrat, dupa putin timp era cu mult mai fericit acolo decat in casa noastra goala de oameni corporatisti care vad lumina zilei doar in weekend. Parintii mei erau acasa, companie era tot timpul, viata, nene. Am plans, am protestat, am vrut sa il iau inapoi. Dar nu s-a putut.

Ne-am mutat in casa noua, mutat mobila, praf nebunie.

Apoi s-a nascut primul bub, apoi al doilea, acus face un an...

Boon, si eu, iubitoare (credeam eu) de animalute de toate felurile, si cu destula experienta, zic eu, ma gandesc, calculez, numar, vad, sa iau o pisicuta la tzopii.

Prima optiune, Lock. Nu a mers. Se obisnuise deja cu viata libera de cotoi. L-as fi chinuit, sa il inchid iar intr-un apartament mic, cu doi copii mici. Boon.

Zic eu, nu ma las. Hai sa iau o pisicuta. Sa fie o siameza, sau poate una de Rusia, multe optiuni. Apoi imi vine ideea sa salvez mai degraba o pisica abandonata, orice rasa ar fi ea. Ca n-am pretentii din astea, de white collar, la pisici. Plus ca vine iarna, saracele...etc.

Ma uit eu, gasesc site-uri de adoptie pisici, ma uit, aleg, vad, caut una mai marisoara, sa se poata deplasa cu repeziciune daca bubii tind sa o inghesuie cu ganduri necurate. Sa ii zgarie daca o deranjeaza. Oricum, eu stand acasa cu ei cel putin inca un an si ceva, sun foarte relaxata la prima pisica. Ups, era deja data. A doua e inca micuta.

La a treia, imi raspunde repede o tanti. Experta in pisici, ma ia repede ca sa zic exact la care din pisici ma refer, ca ea are mai multe. Ii zic, o mai intreb una alta, si p'orma ma ia: ca trebuie oricum sa ii dau date despre mine, nu asaaaa. Bun, zic eu, fara niciun stres, incep de ii zic. Si cand ajunge la copii, ma ia. Cati ani au. Ii zic, inca relaxata. NU! imi tipa in telefon. Eu, naiva, ca proasta satului : Poftim?!? Si incepe individa sa imi explice pe un ton care se vroia inca amabil, dar suna ca o tigaie taraita pe un drum de tara. Copii is mici, ca ce fac eu, iau jucarie la copil, sa o chinuie si sa ii rupa picioarele. Ca eu nu stiu ce ?!? Bun, si eu, ca primar in orasul tampitilor, in loc sa ii inchid cotoroantei telefonu in nas, cum merita pentru tonul si pentru aerele pe care si le da, incerc sa ii explic, pe un ton rezonabil, pentru ca inca nu ma dumirisem ce se intampla. Ba da, doamna (sac), am mai avut pisici, chiar inainte de copii, am avut una, am dus-o la parintii mei, la tara. Si acuma, all hell broke loose. Limbajul individei, tonul, si insultele, ce sa zic, m-a lasat pe cuvant fara replica. Pur si simplu nu am reactionat. e jenant, stiu, dar pur si simplu nu m-am prins ce naiba s-a intamplat. Si la sfarsit mi-a zis Hai, pa! De parca eram cumatre si ne trageam de par prin ograda.

Au trecut trei ore dupa atare distractie. Am fost jignita de o cotoroanta care m-a acuzat ca mi-am  fatat copii si alte asemenea insulte. Inca nu am realizat :))

Ce sa zic, mult noroc cu cei de la care, fereasca Sfantu, ati vrea sa adoptati ceva. Intai or sa va scobeasca in rufele murdare si in fund, apoi or sa va critice si or sa va jigneasca.

Bravo, cucoana! Salveaza pisicile in continuare :))

Sa postez oare si numarul de telefon/numele individei? Sa ii fac si reclama?