joi, 12 aprilie 2012

Fat or not

deci da

Sunt batrana. si din motive nu greu de inteles, silueta mea nu mai este ce a fost. si prin asta ma refer la cele 5 kile in plus, depuse mai toate in zona taliei.

inestetic, dar nu inca.  o sa.

nu am fost niciodata un copil gras. dimpotriva, tanara fiind, eram subtire si anemica.ca atare, nu am simtit niciodata ochii critici asupra coapselor mele. sau glume pe seama greutatii, bancuri cu free willy. nu a fost cazul. aveam alte defecte decat greutatea. de exemplu, invers proportionala cu kilele de pe corp era marimea sanilor. nu ma rusinez sa recunosc ca eram aproape androgina. si prin stil si atitudine, m-as fi incadrat oricand intr-un club de baieti.

si cum propriile defecte mi-au atras propriile complexe, pot intelege cum e sa iti doresti cu tot dinadinsul sa fii mai slab. "MAI SLAB"este normal. si eu imi doream de exemplu dinti "mai drepti".

dar acum am intalnit (poate din cauza ca am timp si rabdare sa citesc stirile - ceea ce inainte mi se parea ca e treaba de bunici) o noua manifestare. Avem tinere, aproape copile, sau chiar copile, de dimensiuni normale. decente. nici prea prea nici foarte foarte. ordinary.

si aceste copile si-au ales ca simbol cate o uscatura. in sensul adevarat al cuvantului. o femeie uscata. la care te uiti si te intrebi ce ar putea mangaia un barbat. sau unde exact ar fi sanii.oare mai are vre-un organ intreg inauntru, sau e tot uscat si atrofiat?

o femeie de podium, din cele anorexice. clar. sau din cele atat de nebune sa se infometeze pana la a ajunge asa.

imi plac femeile, recunosc. imi plac femeile frumoase, a caror linii curbe pot fi mangaiate cu palma, si despre care simti numai cand te uiti la ele, cum ar fi sa le atingi, moi si fine si parfumate.

Pana si Giacometti, el iubea subtirimea, e clar, dar subtirimea rotunjita. Oamenii lui nu sunt ciolane, oase acoperite de o piele strapezita. Colturosi.

Si ma intreb, oare ce e in capul acestor copile? Ce barbat denaturat ar vrea sa stranga in brate un sac de oase? Ce om ar vrea sa faca copii cu ele? ce om crede ca ar PUTEA sa faca copii uscatura?  ce barbat, in focul pasiunii, ar vrea sa prinda in mana un fund osos, sa sarute un piept plat?

sa fie clar, nu ma refer la femeile a caror conformatie este slaba, cum nu ma refer la cele cu conformatie grasa. asa le-a dat natura.

ma refer la copilele din pozele cu haine, haine pe care le vreau eu, copile ale caror picioare se ating doar la calcaie, cu coapsele un pic mai groase decat glezna mea, cu genunchi bontosi si caraghiosi, de parca ar fi evadat din ceva lagar. copile atat de stupide incat renunta la prajituri, si ciocolata, si bunataturi, doar sa arate ne-natural, bolnavicios si apatic.

(deci da)






marți, 10 aprilie 2012

Un nou moment

Un nou azi, o noua viziune, o alta realitate.

Am tot incercat sa ma hotarasc care este Cartea Mea Preferata.

Nu am avut nici un succes. Mic fiind, citind spasmodic si mai mult din amintirile povestilor zise de mama, iubeam fratii Grimm. Cand eram copil, eram convinsa ca e Cei trei muschetari. Am crescut in stat, si mi-a placut maxim Pe aripile vantului. M-am dumirit despre softisme, si am descoperit Zece negri mititei.Am mai trait un pic si imi placu Scrinul negru. Mai recent, Fundatia...

Au trecut ani (multi) si multe carti pe sub ochii mintii mele. Mi-au placut, unele, m-au amuzat, altele, nu mi-au placut deloc cateva. Intotdeauna mi-a fost clar ce si cum sunt, ce si cum imi place. Nu numai in carti ... si muzica, si arta, si oameni, si mancare, si culori, si tot.

Mai putin azi. Si ieri seara. Nu mai stiu. Nimic. despre nimic. nimic despre mine. Ascult muzica dar nu mai am o melodie preferata, desi , poate din nostalgie, am impresia ca a ramas aceiasi.

Nu mai am o carte preferata, si nu as putea sub nici o forma sa ma gandesc la una singura care sa imi fi placut "mai mult". 

Imi plac mai multe culori, dar nu as ramane la una, preferata.

Mananc orice si anumite chestii poate mai des decat altele. Dar nu prea des.

Ma intreb de ce oare asa schimbare? de ce nu mai e clar in capul meu, alb si negru, ce da si ce nu. Ce foarte da, si ce da mediocru.

E o evolutie, sau o pierdere a sinelui datorata situatiei concrete? Circumstantelor care ma lipsesc de contactul cu sinele? Stresului si presiunii?