joi, 26 martie 2009

e de bine :))

ce e mai prost decat un prost?
un prost cuprins de panica
ca sa nu ating paroxismul prostiei, incerc sa ma calmez
imi merge? naiba stie
cel mai calmant calmant e faptul ca daca chiar nu mai pot si nu mai vreau , pot sa imi bag picioarele. am inca posibilitatea
nu am nici o obligatie, nici o legatura, nu mi-e impus nimik decat exact ce vreau.
si totusi am deadline
maine sunt in sat cu doru ( a se citi la naiba in praznic cu legitimatia sub brat, cautand documente).
nu sunt in stare sa inteleg Codul Fiscal nici dak viata mea depinde de asta.
si cand simt valu ala de panica cum se catara intai pe la picioare, apoi in stomac si cand ajunge in cap e ca un abur amortitor si innebunitor, well, atunci sunt chiar mai proasta decat prostia.
si ma zgarii

sâmbătă, 21 martie 2009

a dream within a dream

a lost soul
a soul nontheless
save the ones you care about
give more than pitty
love more that this
be free

marți, 17 martie 2009

100%

incep usor HAHA
- nu stiu sa merg cu tocuri fara sa arat ca o rata incaltata
- nu am picioarele drepte
- nu scriu frumos
- nu pot sa scriu poezii fara a ramane blocata in expresii frumoase si a uita ideea de baza
- nu ma pot convinge sa termin de scris cartea care ma obsedeaza, pentru ca mi-e lene. oricum nu e nik de capu ei
- nu pot sa fac scheme misto pe role
- nu pot sa imi controlez toate fluctuatiile vocii cand cant
- nu pot sa desenez mai mult de 10 min fara sa imi pierd rabdarea si sa transform totul intr-o caricatura puerila
- nu am talent muzical
- nu am talent la desen
- nu pot sa fac mai mult de 5 flotari decente
- nu pot sa ma abtin sa ma dau rotunda cand am dreptate
- nu am dreptate in proportie de 50%
- nu ma pot abtine sa mananc toti covrigii din punga, desi tre sa pastrez pana maine cativa
- nu ma pot ordona financiar singura
- nu pot sa ma port natural cu oamenii care ma trateaza de sus
- nu ma pot hotara sa fiu sincera suta la suta
- nu fac mancare pentru ca nu am timp, desi asta vreau cel mai mult
- nu pot sa ma machez si chiar sa arat mai bine. in genere arat ca un papagal spoit. de aia nici nu ma machez.
- am fundul mare, nu pot purta costumul pe care mi-l doresc cu atata disperare pentru ca as arata ca un salam strans de gat
- nu am niciodata destula grija de aspect, intotdeauna arat de parca tocmai am adormit intr-un sant
- nu ma pot convinge sa ma imbat , mi-e frica sa pierd controlul...
- nu ma pot convinge sa imi cumpar pastilele pentru inima, inseamna sa recunosc ca sunt bolnava asa ca prefer sa risc sa chier :))
- nu imi vine sa ma duc la doftor, chiar dak problema s-a agravat si pot sa risc o pierdere permanenta
- nu imi vine sa renunt la el, desi nu merita
- nu inteleg nik franceza, mai usor inteleg chineza, desi am facut franceza 10 ani.
- nu pot sa tin motanoiu meu cu mine, ca imi distruge casa si mai important, pentru ca e nefericit singur asa ca il las lu mama, sa il castreze :((
- nu apuc niciodata sa stau cu ai mei cat vreau
- nu am curaju sa fac ce vreau in viata, stau si ma chinui ca o proasta pentru bani. si nici macar nu imi place, nici macar nu ma simt bine, dar nu am curaj sa renunt.
to be continued cand imi mai vin idei

duminică, 8 martie 2009

un om pe niste scari




intotdeauna am vrut sa fiu mai mult. intotdeauna am vrut sa pot mai mult. vreau sa pot sa il vad pe mosul cu flori de camp si sa ii dau toti banii pe care ii am. voi, care il vedeti, dati-i cat aveti si pe cuvant de onoare ca vi-i dau inapoi. luna trecuta, dupa aproape un an de lipsa m-am intors. si el era acolo, in ninsoare. ca in primul an. fara flori. doar mare, alb, si la fel de obosit. mosul meu cu flori caruia ii datorez o parte din visele mele, o parte din caldura. mosul meu cu flori. imi aduc aminte fata lui. sper ca o sa il mai vad.


intotdeauna am vrut sa pot mai mult. am vrut sa ofer iubire fiecarui caine vagabond. fiecare din ei e un suflet, si cand se uita la un om, se uita cu atata speranta, se uita atat de sincer si de dezinteresat. nu poate sa inteleaga de ce un om il loveste, nu intelege de ce il doare, de ce copii il chinuie. voi, care ii vedeti, oferiti-le un suflet pe care sa il iubeasca, si ei vor fi fericiti. fiecare din ei iubeste cu atata intensitate, o intensitate pe care o inima de om nu o poate atinge, poate doar sfintii.


intotdeauna am vrut sa cred mai mult. am vrut sa invat sa sper ca cel de langa mine este un om bun, sau ca greselile sunt doar atat, greseli si ca ele nu arata ca nu ma iubeste. el/ea gresesc, sunt oameni, si eu insami gresesc constanta. dar sa pot sa cred ca totusi e doar o greseala, sa pot sa cred in om cand faptele contrazic, nu am reusit. prieteni, voi credeti pe cei pe care ii iubiti. nu pentru ei, ci pentru voi. neincrederea roade tot ce e frumos, tot ce merita pastrat. nu am nimic din cauza ei. tot ce era odata tare si puternic e macinat.