miercuri, 11 ianuarie 2012

Ganduri de bine

Mi-e gandul in 10 locuri deodata.  

Eu pot sa fiu un copil pufos. Si in urma recentelor evenimente, ma transform din ce in ce mai mult in asta…

 si nu pot sa zic ca nu imi pare rau pentru episoadele goth si black din viata mea. Si au fost multe… 

Dar in ciuda mentalitatii mele aproape masculine (in stilul – spun direct ce gandesc, fara tertipuri si santajuri emotionale, fara miorlaituri si alintari, straight forward as an arrow si deasemenea lipsit de orice inflorituri – in urma discutiei cu nenumarati pufi am ajuns la aceasta concluzie, e o decizie unanima), am pastrat se pare in decursul existentei mele un spatiu perfect moale si protejat in interiorul mecanismului unsuros si rece numit inima. 

Spatiu ca un cuib de pasare roz si pufos, care acum poate in sfarsit sa iasa la lumina soarelui. Pentru ca acum nu mai e nevoie de ziduri mari de mecanism in jurul lui. Au aparut ei, care actioneaza ca interfata. Acum pot sa scot la aer puful meu, si pot sa ma manifest ca atare, fara frica (?!?). 

Si mi-am dorit momentul asta, cred, pe ascuns, dintotdeauna. Acum pot. Pot sa fiu creativa, si pot sa fiu vesela si roz si creata si alintata si tot ce pana acum mi-a fost imposibil sa fiu. Oare de ce? El va zice – hormonal, draga, iti trece. Dar chiar daca e asa, (desi urat din partea ta, uratule, sa pui orice lucru si orice reactie in seama hormonilor, adica misogin urat ce esti :P) eu nu vreau sa treaca. Pentru ca in final, ma eliberez de partea mea minunata si dantelata, pe care sigur o mostenesc de la mama. Si mama va fi grozav de satisfacuta cand va constata schimbarea (ti-am zis eu ca e mai frumos asa, nu ma crezi niciodata cand iti zic, nu ma asculti, s.a. …)

Adica sa nu credeti ca voi fi o pufa fara ratiune si discernamant, un fulg roz si minunat si decorativ.

Sunt tot eu, doar ca am curajul(?!?) sau ocazia de a manifesta si o alta parte a lui eu, cea minunata si dantelata si creata si tot.
Si azi ma simt ca atare :)

2 comentarii:

  1. deci asta trebuie să aștept și eu ca să îmi descopăr pufoșenia interioară. hmmm - bun și rău și ceva pe deasupra. până atunci ar trebui să renunț la meschinării.

    RăspundețiȘtergere
  2. meschinariile au farmecul lor. Ar fi amuzant de aflat daca toti avem ceva pufosi sau e doar oroarea mea genetica :)

    RăspundețiȘtergere