Schimbare

Putem sa alegem.

Putem sa decidem cum ne petrecem timpul ce ne-a fost dat.

Sta in puterea noastra sa facem totul pentru a fi fericiti.

Putem sa ne hotaram ca vom fi fericiti. si sa luptam pentru asta.

Eu am decis asta azi. Pentru ca timpul meu e din ce in ce mai scurt, iar prioritatile sunt foarte bine stabilite de prea mult timp.

Pentru ca ii vreau aproape si fericiti. Pentru ca in conditiile actuale nu-mi sunt aproape si nu reusesc sa ii fac fericiti.

Vreau sa fiu alt om.

Am citit undeva ca fericirea nu e sa faci ce-ti place, ci sa iti placa ceea ce faci.

Nu am inteles atunci. Nu inteleg nici acum. Mi se pare ca e ca si cum ai spune:

Minunat nu e sa mananci paine, ci paine sa mananci.

In mintea mea, nu se poate altfel. Decat sa iti placa ce faci. Si sa reusesti sa faci ce-ti place.

Ma gandesc ca o fi vorba aia ca nu reusesti sa faci ce iti doresti in viata, ca tre sa faci diverse chestii urate si asa mai departe, ca sa supravietuiesti. Si esti fericit cand :

(a) ajungi sa iti placa ceea ce esti fortat sa faci;
(b) esti un norocos caruia ii place sa faca lucruri urate.

Prima nu e o chestie de fericire, parerea mea, e degradarea fiintei umane din diverse motive.
Iar a doua e foarte rara. Prea rara ca sa am eu norocul sa mi se intample mie.


Si pe deasupra, am observat ca fata mea s-a modificat. Ochii au devenit luciosi si bagati in orbite, rosii mai tot timpul, buzele stranse totdeauna arata acum ca la o baba decrepita, cand zambesc aproape ca ma dor muschii fetei, sprancenele mele mobile si caraghioase s-au fixat intr-un unghi agresiv, pana si maxilarele par mai mari si mai violente. Ma transform intr-un mic monstru agresiv. Nu mai am placere pentru nimic. Simt fericire atat de rar, incat fata mea nu se mai destinde.

Si mintea mea e tot timpul atenta, la panda. Nu mai tin minte diverse chestii. Nu imi pasa de multe alte chestii. Nu mai am rabdare, nu mai am chef, nu imi mai pasa.

Asta e degradarea pe care ti-o aduce lipsa de speranta. A omului infrant de el insusi. Pentru ca nu am probleme. Chiar nu am. Nimic de care sa ma plang. Decat de mine. Si de lipsa mea de forta. de vointa, si de tot.

Pana astazi. De astazi, se va schimba. O sa gasesc o solutie. O sa zambesc si o sa imi chem fericirea.

Eu nu sunt omul dramei. Drama ma roade pe dinauntru. O sa o provoc, o sa o scot afara, si o sa o ucid. Ca pe hotii de cai.