Despre io

Io

Io, adica eu, in varianta mai personala , deci, io, asa cum va ziceam sunt asa si pe dincolo. Sunt asta si aia si ailalta, cred asta si aia si ailalta, vreau asta si aia si ailalta.

Dar, este un dar. Io NU sunt diverse chestii.

Nu sunt omul multimilor. Nu sunt dirijata de mai marele atotputernic curent al maselor, nu circul si gandesc ca turma. Dezavantajos din mai toate punctele de vedere. Asta daca mi-ar pasa. Dar nu imi pasa.

Eu sunt fata aia tunsa unu' , cu cercei in ureche si imbracata in negru de acu 6 ani, la care se strambau toti (nu numai babele si mosii) botosanenii, dar care era prea infricosatoare ca sa fie disciminata sau criticata pe fata.Eu sunt studenta de mai tarziu, cu multe bratari pe mina, tunsa scurt si cu tigara in coltu gurii de pe gardul facultatii, care manca covrigi (pe gard, da, draguta mea colega, sunt intr-adevar un deschizator de drumuri, un suflet liber din acest motiv) care avea diverse opinii in seminarii si care nu ezita sa le exprime si sa le deomstreze in fata scepticilor care reproduceau ad literam (bravo lor, e si asta o virtute) scoarta cartii vechi si decrepite.

Sunt cea pe care perceptiile voastre despre realitate si meserie si oameni m-au facut sa imi doresc o viata de freelancer. Fara sef, si fara aberatii.

Sunt asta si multe altele, sunt ceea ce am devenit, sunt ceea ce n-am putut schimba, sunt in mare parte ceea ce trebuie.

Urmare la cele de mai sus, si revenind la Io, nu sunt omul care sa afle/stie sau caruia sa ii pese cine annie lennox, cati soti a avut bonnie tyler, de cate ori a fumat marihuana johnny cash, etc. NU ma intereseaza deloc omul din spatele muzicii. Imi place muzica. Cand spun ca sunt fan bob marley spun ca imi place muzica lui. Versurile, linia melodica, idea. tot. Dar ! Nu spun ca stiu cand s-a nascut, cu cate femei s-a plimbat cu barca, de unde isi lua hasisul, cum a murit, ce a visat, etc.

Parerea mea, umila, e drept, e ca ceea ce face un om in viata personala, e personal. Eu asa gandesc. Pentru cei care vor sa isi faca publice si vietile personale, fac show-uri din alea ridicole ca torri spelling si mai nushcare nimeresc eu butonand telecomanda.

Frate, daca io as canta ceva, muzica mea ar fi publica, bre. Nu patul meu, ce naiba.

Adica ce naiba ma intereseaza pe mine cati copii a avut bruce the Boss, cand tot ce vreau eu sa fac este sa ascult I'm on fire.???

Adica, de ce e atat de interesanta viata lui, sau detalii picante din viata lui decat descrierea enciclopedica a draconiadelor???

Pornim de la prezumtia ridicola ca noi toti avem viata proprie. In fine, unii dintre noi. Eh, respectivii norocosi nu au nici un chef de a verifica constant ce face ala sau aia in buda, chit ca e tata marita de la 2 sau brad pitt.

Arta este arta, apreciem arta, restul este cancan, circ, trivialitate, menita sa ocupe mintile unor viitoare generatii de psihopati, de schizofrenici, numiti acum fani.

Avem o viata, de ce sa o traim stalk-uind-o pe Claudia Shiffer-stein.

Bleah, oameni buni.