Uneori ma simt mai aproape de moarte decat alte dati. Mici dureri, mici probleme si ma gandesc la ei. La cei pentru care ar trebui sa traiesc. Si pentru care nu reusesc sa traiesc.
Unde e forta vitala de care ma laud? Vreau sa vad campurile de la pacea, scaldate in ploaie de toamna, noroioase si frumoase. Vreau sa imi vad parintii, asa cum ii stiu si iubesc, nu aplecati de griji si nevoi. Vreau sa imi simt copilaria vie, sa fiu sprijinul nemiscarii, sa pastrez realitatea mea asa cum o simt cand sunt departe. Vreau mirosul drag al vietii din Botosani. Vreau caldura casei vechii, vreau nuca din copacul din spatele casei bunicilor, vreau para cea mai gustoasa pe care am mancat-o vreodata, din prunul bunicilor, vreau jocurile tineretii, vreau curajul si nemurirea copilului. vreau sa fiu eu, cea de demult.
sunt multi cei pe care i-am pierdut din vise. multi pentru care sentimentele mele au ramas numai in memoriam. multi cei cu care nu mai am ce sa vorbesc.
Mi-e dor de mine, mi-e dor de strazile din fata blocului scaldate in ploaie de noiembrie, vreau sa simt trecutul, vreau sa recapat tot ce am pierdut.
Am facut curat, am respins tot ce ma tragea spre calcarea principiilor mele. nu sunt un om bun, sunt un om mic, un om infect. dar incerc. si o sa tot incerc pana cand o sa se inchida cerul. si intr-o zi o sa fiu mai bun decat ieri.
Cutia Pandorei este maturizarea. Pare minunata, e defapt o sursa de probleme. o sursa de nefericire. e inevitabila si o urasc.
Speranta mea e mai putin viguroasa. Mi-e dor. DOR (de) toate
bizar e cum scrii tu şi îmi amintesc eu de nişte mormane de frunze ude, mirosind a ud şi transparând ude, aruncate care mai de care, aşa ude cum erau, în felurite capete. era parc, era tot botoşani, era, cred, clasa a xi-a, şi era un dor şi-un jind de atenţie şi regăsire. probabil undeva atunci începeam să încetez a mai fi copil, pentru că după aceea au început descoperirile într-un domeniu care, până atunci, fusese doar închipuire.
RăspundețiȘtergereeşti unica persoană care îmi evocă un botoşani frumos, somehow.
Botosaniul e minunat.
RăspundețiȘtergereMy city of angels, pentru ca aduna ingerii din viata mea. Sunt toti, acolo gramada. In afara de unul mic si rautacios pe care l-am luat cu mine :)
SUnt o pufoasa, rau :))
dacă privești lucrurile așa, it makes sense. pentru mine a devenit un loc despre care prefer să nu vorbesc, sau să nu recunosc că, parțial, îi aparțin. poate ar fi timpul să văd și o parte bună a lucrurilor... poate. văd că mă ajuți în acest sens :)
RăspundețiȘtergerefrumusetea unui loc e in minte celui care il viziteaza.
RăspundețiȘtergereUram Bucurestiul, cand eram doar stresata, nervoasa, trista, dementa.
De cand sunt fericita, il accept mai usor. si il si iubesc, parti din el.
Conteaza omul, nu locul :)