Deci, nu s-a intamplat
nimic din ce trebuie sa se intample, poate pentru ca eu am le cohones de un
vierme, posibil, nu stiu, ma rog…
Cert e ca am o dilema.
Una noua si frumoasa, cum numai o dilema de luni, cu inima in gat si trist poate
fi.
Am deja-vu –uri.
Am avut din totdeauna. Nu des, 10, 20 per an. Poate mai putine. Nu le-am
numarat niciodata, desi ar trebui. Ar
trebui sa adaog la blog o aplicatie, din aia, in care, daca ai deja-vu-uri, mai
adaugi o pietricica intr-un borcan de sticla. Oare nu exista una din asta deja?
Hmm, atunci ar trebui sa fie. Ma aude cineva –va-va-va-???
Ma rog. Si dupa ani si
ani de experienta, dupa ani si ani de viata, mi-am intarit o concluzie cel
putin nostima. Nu stiu daca e un fapt general, daca e normal, daca toata lumea
pateste la fel, daca sunt singura din lume, etc etc. dar stiu ce imi
declanseaza déjà-vu-ul. Si nu e o imagine, un ansamblu, o circumstanta, nimic.
Nu, e ceva mult
mai banal, si pentru mine, amuzant dar si ciudat, dintr-o lovitura.
Dragii mei
puficosi, am deja-vu-uri de la mirosuri.
E foarte simplu
si banal.
Deja-vu-urile
mele nu se refera la ceva ce am mai vazut/facut/auzit (in viata asta). Deja
vu-urile mele sunt senzatii, sunt eu simtindu-ma altcineva, intr-un alt timp,
dupa ce captez un anumit miros. E foarte straniu, defapt. Si ma necajeste ca,
din cauza fumatului si sinuzitei, nasul meu nu mai este de mult atat de fin cat
ar fi putut sa fie. Ce urat !
Astazi, par example,
de la parfumul unei cucoane mai in varsta, pe strada, am avut o clara senzatie
ca trebuie sa ajung in cabinetul meu cu scaune capitonate cu verde, din alea armoire si sa termin de cusut o rochie
de ocazie. Si eram acum multi ani in urma, intr-o alta realitate sociala. Si eram
calma si calda si fericita. Si sigura. A fost ceva intens si uluitor.
De mult nu am mai
simtit ceva asa de descriptibil.
Stiu ca odata eram o
secretara, intr-un costum din ala clasic, cu parul ondulat si esarfa la gat, si
ma grabeam in bucataria mea sa incalzesc cina pentru cei doi copii scolari si
sotul meu.
Poate o iau razna, sau
poate exagerez cu imaginatia o senzatie mult mai banala.
Dar cine sunteti voi
sa ziceti asta :P
