marți, 6 septembrie 2011

Ce dracu'

deci nu inteleg ce e cu pozele de nunta facute prin gari, ruine, paduri etc.

nu inteleg. sunt o obtuza.

nu vad de ce in ziua nuntii tale, care teoretic e o zi fericita si e o zi cand imparti fericirea ta cu oamenii care au venit cu drag la nunta sa se bucure (nu fortati de obligatii sociale si sictiriti ca dau banii pentru o prea scumpa iesire in lume si mancat trivialitati)  sa te duci la dracu in praznic la nushce varf de deal, frumos de altfel, numai bun de admirat oricand si inclusiv in ziua respectiva, si apoi sa stai in tot felu de pozitii tuguiate si caraghioase si total nenaturale ca sa te prinda in poza pozaciul si sa arati la nepoti uite ce ipocriti si interesati eram noi doi si cat de tare vroiam sa impresionam cu relatia noastra si cu banii pe pozaci.

poate e obtuz. si eu am avut pozaci la nunta. unul platit de familia lui. mie mi-era indiferent. as fi preferat sa nu fie deloc, dar cum sa nu fii imortalizat in aceasta nobila zi? si cum sa nu ai poze cu tot neamu si toti bosorogii din sat? si cum sa blabla. explic astfel ca nu prea m-a deranjat ca in poze apar alti oameni decat cei de care mi-ar pasa mie.  sau lui.

ideal ar fi fost un pozaci care sa fie nepartinitor, si sa suprinda in ipostaze naturale tot omu. o singura poza a fiecarui om, fara zambetu fals si muschii incordati. ideal ar fi fost fara pozaci, dar na...

norocul meu ca nu purtam ochelari, si nu il vedeam pe nenea decat daca se posta in juma de metru in fata mea. asa ca am fost naturel. :))

dar sub nici o forma nu m-as fi cocotat la naiba sa imi tugui buzele si sa privesc visator spre dan, cu frunze de nushce canzand asupra noastra. sa fim seriosi.

nu asa vreau eu sa tin minte ziua aia. nu asa vreau eu sa ma arat la altii, daca o sa arat poze de la nunta vreodata.

pe mine m-au facut altfel, mi-au aratat altele decat poze fandosite si o relatie stearbada de oameni care traiesc prin ce vad altii la ei.

Si NU vreau sa fiu rea. unele poze sunt superbe, pentru spiritul artistic al pozaciului. chiar sunt. si poate cu ocazia asta, un cuplu se gandeste sa joace un rol si sa se pozeze in ipostaze mirifice. si sa arate la altii cat talent si ce poze. nu am nimic impotriva. mi se pare straniu sa faci asta in ziua nuntii, cand teoretic sarbatoresti ceva important. dar mi se pare cretin sa faci nunta pe aparente din astea tampite - poze nustiunde, localul nustiucare cu nustiucelfel de ornamente, nustiucefel de alte tampenii fixiste sa scoti ochii lumii cu ce faci tu si ce esti tu.

doi oameni goi pe dinauntru incearca sa umfle ochii altor oameni goi. pentru ca oamenii plini nu demonstreaza nimic altora si ce fac fac pentru ei insisi si pentru cel de langa. si oamenii plini nu prea apreciaza sentimentul cand vad o poza a la nunta de vis :)) nici nu se gandesc la oameni. poate apreciaza compozitia, daca e cat de cat civilizata. dar nu arata nimic mai mult decat doi actori si un cadru simpatic.

pentru a arata dragostea si dorinta de a trai uniti, nu merge decat o poza spontana rau de tot. si astea sunt rare.

blabla, scriu mult si sunt impotriva plastificarii nuntii, trivializarii si comercializarii bucuriei la pachete ornate cu inimioare.

sunt in stare sa port un razboi de 100 de ani cu comoditatea din mine care lasa stereotipurile si trivialitatile unor persoane influiente sa isi faca loc in momentele mele importante. dar asta nu tine numai de mine...

catre Dogupina si nino

5 comentarii:

  1. Să știi că nu toți mireșii își lasă musafirii s-aștepte; de multe ori se îmbracă în respectivele haine cu ceva zile înainte, pentru a putea dispărea pe cele coclauri :}

    RăspundețiȘtergere
  2. mireșii. aaahhh va rămâne forever, unlike us; doară la nunta noastră a fost inventată expresia, nu?

    er, eu vreau (adică am vrut) nuntă elfească, cu frunze și rochie de eowyn, nu o nuntă la care plătești bilet de intrare și nu știi cine ți-e tot al treilea invitat. abia ce m-am întors de la așa nuntă și sunt scârbită, monșer.

    acum nu că se va mai întâmpla, dar 'planurile' țineau de rochia fantasmagorică și de-i ok sau nu să-și ia miresul colanți. cât despre pozaci, noi am avut unul-prieten, care ne-a lăsat să ne bălăngănim pe unde ne doream și ne-a cadorisit niscai ipostaze mai faine decât multe țepeneli din care zici tu.

    cu asta, măcar, rămân.

    RăspundețiȘtergere
  3. parerea mea e ca e mai misto sa ramai cu amintiri ca a fost superba senzatia si a fost o zi in care l-ai iubit mai mult ca niciodata, si ca iti tremurau genunchii, si ca ti se parea ca e cel mai minunat om din lume si etc.

    decat cu poze :) fie ele spontane si reusite.

    e bine daca le cumulezi, totusi.

    dar cand ti se da liber sa zburzi spre poza, parerea mea e ca nu mai ai cum sa fii naturel. esti naturel in scop de poza. subconstient.


    deci nu mai sunt spontane. (am inteles ca v-a permis sa va balanganiti cum vreti in scop de poza :-??)

    RăspundețiȘtergere
  4. da, în sensul că am primit liber să facem cam ce ne venea nouă timp de o oră sau aşa ceva (ştie ariciul, el a stat degeaba aşteptând să terminăm), iar răducu ne poza după cum îl lovea cheful sau inspiraţia. a ieşit bine. ne-a spus şi că i-a făcut plăcere să lucreze cu naturalii de noi. şi probabil, fiind ultima zi fericită de care am cunoştinţă, în care am simţit întocmai cum ai povestit tu, măcar cu ideea asta o să rămân, pentru că nici măcar imaginea scoasă 20x30 nu cred că va mai ajunge în rama lucrată manual, pe perete.

    RăspundețiȘtergere