marți, 27 septembrie 2011

As vrea sa scriu despre mine

cand imi recitesc "Operele" recunosc ca devin un Cioran prafuit.

Eu nu am treaba cu Cioran. Nu imi place Cioran. Nu vreau sa fiu Cioran.

Povestea lui Cioran nu are curs logic. E plictisitoare. E "rupta". Nu e o poveste, e 1000 de povesti, in 1000 de propozitii. SAu chiar doua povesti per propozitie. Nu e artstic.

Eu am in cap o singura poveste, dar gandul meu fuge departe, in laturi, as zice,  chiar. In capul meu gandurile au fluienta, au continuitate. Dar retin elemente, in scris, si redau doar unele dintre idei.

Apar rupte... E plictisitor, e non-artistic.

Sunt plictisitoare si non-artistica.

e prea tarziu sa ma mai zbat acum, cand m-am stratificat. Dar jur ca stradui-ma-voi sa ma indrept spre calea dreapta...

Tema de azi "unde esti copilarie, cu padurea ta, cu tot"

Copilaria mea avea diverse forme de relief, imbracata in diverse forme de viata:

- Paduri in munti,
- alge si licheni in mare,
- vii in gradina bunicilor de la buzau;
-cartofi si gandaci dungati, printre altele, in gradina bunicilor din botosani;
- copii si blocuri gri, in cartierul unde am capatat culoare, etc.

Mi-e dor de ea toata, de toate formele si marimile, si culorile si texturile in care mi s-a prezentat, mi-e dor de mirosuri si frig, mi-e dor de arome si cald, mi-e dor de lumini, mi-e dor de intuneric, mi-e dor de ei toti, pana la unul.

Si ca sa raspund frumos la intrebare, padurile copilariei mele au fost rase de pe fata pamantului, ca sa primeasca o noua fata- pista de ski.

si copilaria mea, restul din ea, e scris in jurnal, e pastrat in carti dub forma de flori presate, e in dulapul mamei, in fiinta unor haine mai caraghioase, e in crapaturile avionului facut de tata, in sufletele oamenilor pe care i-am atins, in cutele fruntii lui tata si a lui mama, dar si in cutele obrajilor, in pozele bunicii, in mainile bunicii , in ochii bunicii, in inima si mintea mea.

si daca as putea, as aduna-o strop cu strop, sa o recladesc....

dar fara sa le-o fur celor care o au acum, doar sa o copii. sa fac un duplicat.

asteptam si despre copilariile celorlalti doi licurici :) sol si nino

Un comentariu:

  1. multe dintre lucrurile pe care le-ai scris tu se regăsesc și în amintirile mele din copilărie :) e cumva firesc; cândva, vom deveni nostalgice, pentru că suntem din aceeași generație. va fi propria noastră variantă de ”și eu am fost la 48” :D

    RăspundețiȘtergere