luni, 12 decembrie 2011

Deci Craciun

Craciunul asta e superlativ.

Oameni vorbesc despre Craciun, scriu despre Craciun , se vaita, fac planuri, strica planuri, rad si povestesc si toate cu sau despre Craciun.

La mine anul asta s-au suprapus doua in aceasta perioada. Sunt absolut disperata dupa Craciun. Ca sa arat cat de disperata, mentionez ca am un excel in care calculez la minut cat timp mai este pana la petrecerea cea minunata pe care o astept tot anul. Nu e o petrecere cum va inchipuiti voi. Oricum v-ati inchipui-o, nu e asa. E cu totul altfel, e nemaivazuta, nemaipomenita, si totul pentru ca impleteste intotdeauna ce a fost si ce este, cu doar un pic de tot din ce va sa fie. Si poate pentru ca e a mea :)

Dar anul asta s-au intamplat mai multe. Si nu stiu cate o sa se mai intample pana atunci. Nu prea multe, sper. Si toate bune. Cand vom avea o confirmare stiintifica a decursului lucrurilor, voi afirma cu mandrie. Momentan sunt un copil, speriat si ingrijorat. Care vrea la mama. Si vrea sa vina Craciunul, ca in vise. Ca in trecut, si ca acum.

Cadouri am luat. Mai am de impachetat totul in hartie frumoasa, de scris nume pe biletele de hartie glase, si de pus stampile cu floricele si buburuze, si gata. Mai trebuie sa ma bag in masina, si Mama, iata-ma! Hraneste-ma cu tot ce am nevoie.

Mi-e dor de altceva. Mi-e dor de nepasare. Dar ceea ce se intampla acum ma sperie si ma face fericita in acelasi timp. Si asta, in plus fata de Craciun. Si in plusul ei, Craciunul.

Primul gand pentru copilul meu nenascut:

- Sa ai puterea sa treci peste tot, pastrand naivitatea si puritatea omului bun.

E timpul sa nu mai fim copii, intr-o perioada cand toti suntem copii.


3 comentarii:

  1. mă fascinează sincer bucuria cu care aştepţi crăciunul. chiar ieri mă lamentam că am tot zis, mai este până atunci, şi când colo, e săptămâna viitoare.

    spre deosebire de copilărie, acum nu am zăpadă, familie mare (cu remuneraţi mică, însă bună-dispoziţie pe măsură), poftă de mâncare sau o lipsă acută de griji.

    mi-aş dori să fiu ca tine, să aştept şi să înţeleg crăciunul.

    RăspundețiȘtergere
  2. pai, nu glumesc cand zic ca sunt un copil. Pot sa amortesc partile rele, grijile, problemele, stresul, si sa savurez numai anumite senzatii, exact ca un copil.

    E o metoda excelenta de relaxare. :) u should try postponing urself and living for others for 2-3 minutes. it works magic for me, really

    RăspundețiȘtergere
  3. nu mi se pare defel o idee rea. am fost deseori acuzată că sunt egoistă, şi de către persoane suficient de apropiate ca să nu se sfiască să-mi spună adevărul. mereu am căutat motive şi scuze şi, ce-i drept, rar ştiu să mă bucur de bucuria altuia, chiar dacă eu i-am provocat-o.

    RăspundețiȘtergere