luni, 5 martie 2012

One man's castle

incepand cu ziua de azi, data curenta, suntem mandrii proprietari in devalmasie a unui apartament micut, si cochet.

Ma rog, momentan e cochet in stilu' fostilor aproprietari, dar va capata dupa 1 aprilie, data eliberarii, chipul si asemanarea noastra.

Poate nu de la inceput, primii 3-4 ani. Dar cu timpul, vom strange bani si vom putea sa il mobilam dupa ideile mele fistichii si fanteziste, cum zicea mama, in stilul Shabby Chic.

Deci noul meu spatiu de joaca tocmai s-a schimbat, si sunt oarecum entuziasta, dar cred ca cel mai mare entuziasm il voi simti cand voi cara cutie cu cutie, sac dupa sac, oale, tigai, papuci, plapumi, perne, carti (muuuulte) si alte cele din vechiul play ground, in care am stat aprox. 4 ani, si care imi e drag ca vizuina, in noul playground, care fi-va gol si rece, la inceput.

Schimbarea imi place. Schimbarea asta. Si cred ca deabia astept.

Coltul meu, unde eu voi fi rege. Ma rog, noi :)) dar eu sunt rege peste rege deci it works just fine.

(Regina always sounds insignificant, of course not in chess, but we are not playing chess now, are we...)

Ma duc sa imi ling ranile, alergatul pe la notari si banci m-a lasat cu o durere seaca si trista in burta si spate.



3 comentarii:

  1. Uau, mă bucur! Mă bucur mult! Ştiu cum m-am simţit acum aproape 4 ani, când mi-a luat luni de zile să mă obişnuiesc cu apartamentul care era numai un spaţiu străin şi gol. Ştiu cât a durat să clădesc lucruri în el, şi că a trebuit să-mi găsesc un soţ (temporar, din nefericire) pentru a mă simţi aici ca acasă. Doar după ce i-am cumpărat noi lucruşoare şi am construit cu mânuţele noastre zeci de alte chestii s-a numit cu adevărat acasă. Iar voi, care aţi ştiut să fiţi o familie înainte de a deveni tâmplari amatori, cu siguranţă veţi reuşi în tot ceea ce vă propuneţi! Bravo!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumim pentru urari de bine :)

    Nu cred ca sunt in masura sa dau sfaturi, dar nu cred ca atitudinea ta e ok.

    Nu un sot iti face casa acasa...

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru mine, prezenţa lui şi ideea de a clădi împreună lucruri a făcut asta. Ideea de a nu mai fi o familie va transforma şi casa aceasta într-un simplu loc de popas, un loc unde am fost fericită cândva, iar acum e rost de melancolie. Păcat de muncă şi creativitate, însă viaţa nu se sfârşeşte aici :)

    Şi să nu uităm: la mulţi ani şi cu ocazia acestei zile!

    RăspundețiȘtergere