de ce?

Pentru ca poti si iti pasa, pentru ca esti mai puternic decat ceilalti, pentru ca te dirijeaza ceva mai puternic decat invidia, lacomia si lenea.

Uneori ma simt mai aproape de moarte decat alte dati. Mici dureri, mici probleme si ma gandesc la ei. La cei pentru care ar trebui sa traiesc. Si pentru care nu reusesc sa traiesc.

Unde e forta vitala de care ma laud? Vreau sa vad campurile de la pacea, scaldate in ploaie de toamna, noroioase si frumoase. Vreau sa imi vad parintii, asa cum ii stiu  si iubesc, nu aplecati de griji si nevoi. Vreau sa imi simt copilaria vie, sa fiu sprijinul nemiscarii, sa pastrez realitatea mea asa cum o simt cand sunt departe. Vreau mirosul drag al vietii din Botosani. Vreau caldura casei vechii, vreau nuca din copacul din spatele casei bunicilor, vreau para cea mai gustoasa pe care am mancat-o vreodata, din prunul bunicilor, vreau jocurile tineretii, vreau curajul si nemurirea copilului. vreau sa fiu eu, cea de demult.

sunt multi cei pe care i-am pierdut din vise. multi pentru care sentimentele mele au ramas numai in memoriam. multi cei cu care nu mai am ce sa vorbesc.

Mi-e dor de mine, mi-e dor de strazile din fata blocului scaldate in ploaie de noiembrie, vreau sa simt trecutul, vreau sa recapat tot ce am pierdut.

Am facut curat, am respins tot ce ma tragea spre calcarea principiilor mele. nu sunt un om bun, sunt un om mic, un om infect. dar incerc. si o sa tot incerc pana cand o sa se inchida cerul. si intr-o zi o sa fiu mai bun decat ieri.

Cutia Pandorei este maturizarea. Pare minunata, e defapt o sursa de probleme. o sursa de nefericire. e inevitabila si o urasc.

Speranta mea e mai putin viguroasa. Mi-e dor. DOR (de) toate

un OM nu mai este

pentru talent,

pentru curaj

pentru determinare;

pentru viziune;

pentru vis;

pentru inspiratie

Dumnezeu sa te aiba in paza, STEVE JOBS

Roadem, mestecam

A roade la un os nu e un lucru minunat. minunat este sa rozi la carne. chiar si zgarciuri. os inseamna ca nu mai e nimic mancabil. asta daca nu esti caine.

Si totusi observ ca toti vrednicii mei colegi isi doresc o bucata de ciolan la care sa roada. Oare de ce? ce locutiune :P stranie... poate extrasa din lumea caineasca, cine stie ?!?

Am descoperit in ultima vreme destul de multe lucruri despre eu.

Spre exemplu, imi doresc o viata artistica. vreau sa cunosc arta, sa invat despre ea, sa imi permit sa incerc si eu varianta mea de arta. si ma refer la scris, desenat, crosetat, cantat. fotografiat.. orice.

inteleg eu ca in mine " roade osul" nu logica si organizarea, nu partea matematica a creierului, ci cea care tine de creatie, libertate, imaginatie, rabdare

pacat ca nu am vre-un talent anume ca sa storc bani din asta. si eu vreu bani, muuuulti bani....

si mai mult, pacat ca nu am deja multi bani, ca sa fac in viata asta ce vreau eu, fara sa imi tremure sufletul de grija celor dragi....

osu am, l-am gasit, stiu unde, e aici sub laba mea de caine. maseaua de minte cu care sa il rod n-o am.

ce-as mai vrea sa castig la loto...

Ia sa vedem despre maselele lu Fluterby si Melch

Ador sa fiu altcineva

Deci, nu s-a intamplat nimic din ce trebuie sa se intample, poate pentru ca eu am le cohones de un vierme, posibil, nu stiu, ma rog…

Cert e ca am o dilema. Una noua si frumoasa, cum numai o dilema de luni, cu inima in gat si trist poate fi.

Am deja-vu –uri. Am avut din totdeauna. Nu des, 10, 20 per an. Poate mai putine. Nu le-am numarat niciodata, desi ar trebui. Ar trebui sa adaog la blog o aplicatie, din aia, in care, daca ai deja-vu-uri, mai adaugi o pietricica intr-un borcan de sticla. Oare nu exista una din asta deja? Hmm, atunci ar trebui sa fie. Ma aude cineva –va-va-va-???

Ma rog. Si dupa ani si ani de experienta, dupa ani si ani de viata, mi-am intarit o concluzie cel putin nostima. Nu stiu daca e un fapt general, daca e normal, daca toata lumea pateste la fel, daca sunt singura din lume, etc etc. dar stiu ce imi declanseaza déjà-vu-ul. Si nu e o imagine, un ansamblu, o circumstanta, nimic.

Nu, e ceva mult mai banal, si pentru mine, amuzant dar si ciudat, dintr-o lovitura.

Dragii mei puficosi, am deja-vu-uri de la mirosuri.

E foarte simplu si banal.

Deja-vu-urile mele nu se refera la ceva ce am mai vazut/facut/auzit (in viata asta). Deja vu-urile mele sunt senzatii, sunt eu simtindu-ma altcineva, intr-un alt timp, dupa ce captez un anumit miros. E foarte straniu, defapt. Si ma necajeste ca, din cauza fumatului si sinuzitei, nasul meu nu mai este de mult atat de fin cat ar fi putut sa fie. Ce urat !

Astazi, par example, de la parfumul unei cucoane mai in varsta, pe strada, am avut o clara senzatie ca trebuie sa ajung in cabinetul meu cu scaune capitonate cu verde, din alea armoire si sa termin de cusut o rochie de ocazie. Si eram acum multi ani in urma, intr-o alta realitate sociala. Si eram calma si calda si fericita. Si sigura. A fost ceva intens si uluitor.

De mult nu am mai simtit ceva asa de descriptibil.

Stiu ca odata eram o secretara, intr-un costum din ala clasic, cu parul ondulat si esarfa la gat, si ma grabeam in bucataria mea sa incalzesc cina pentru cei doi copii scolari si sotul meu.

Poate o iau razna, sau poate exagerez cu imaginatia o senzatie mult mai banala.

Dar cine sunteti voi sa ziceti asta :P

Catel pribeag

Nu am inspiratie. nu sunt inspirata.

Am luat impreuna cu sotul si stapanul meu o decizie, Zanoiul si eu am decis.

Va fi libertate

Va fi sfarsitul unei etape.

Bun, rau, nu conteaza. E o sansa in plus, o grija in minus.

Si o perioada, o sa ne descurcam cu banii.

Siiiii, nu mai am ganduri de plecat la mama... cel putin un scurt ragaz....

Si, o sa o facem ca lumea. Viata, adica. Sau o sa incercam

e probabil ultima ocazie cand fi-voi inconstienta. sau subconstienta. sau neconstienta. sau simplu spus, voi fi copil

caci asa vrem, si eu si el

si el e hotarat sa fie adult si responsabil si pentru mine o perioada.

si eu promit sa fiu un puf minunat, fermecator si alintacios pentru el, o perioada.

sa ma ridic la inaltimea declaratiei "my wife is gonna color my life"

Deci, iata diversiunea. Va bag in detalii pufoase si personale si literalmente jenante (daca ar veni de la oricine altcineva :P) ca sa distrag atentia de la faptul ca fi-voi inconstienta si libera, o perioada... macar o luna.

Sunt fericita, cu decizia luata. Si nu o sa regret nici o clipa.

Cine stie, poate fi ultima mea sansa.

Asteptam diversiuni de le Fluturby si Melch