Ca sa traim linistiti, trebuie sa ignoram ceea ce nu putem schimba... " i refuse to torment my soul with the things i can;t control". Are oarece sens, nu?
Proaspat hormonala mama, usor de impresionat, se oripileaza:
- ungurii au taiat gazele pentru ucraina. o gramada uriasa de oameni nevinovati, oameni cu copii, spitale, orfelinate, oameni batrani, fara gaze in iarna. nu cei bogati, evident, aia isi poarta singuri de grija. cei saraci, si chinuiti. copii, batranii, cei fara aparare.... ce or sa faca? cui ii pasa?
- statul islamic ucide, taie, omoara. ce? vreo doi trei occidentali si in rest copii si femeile autohtone. si cauta discipoli. cine ii apara pe cei care au nevoie? cui ii pasa?
- ebola ucide in continuare, nu au reusit sa infraneze expansiunea virusului. ce fac oamenii aia amarati, si asa saraci si chinuiti? cine protejeaza pe cei amarati? ce fac cei care au puterea sa salveze vieti? cui ii pasa?
ca sa putem sa ne traim viata linistiti, band cafea si ascultand muzica, trebuie sa fim.... cum? Cum putem sa traim, uitandu-ne la moda, si la telenovele, stiind ce se intampla?
Io nu poci... Cred ca e un nerv ceva care imi lipseste. Poate o enzima, un circuit, ceva. imi lipseste.
Tot gandindu-ne la ce nu putem schimba, om innebuni. Just. Dar putem sa nu ne gandim? Avem dreptul sa nu ne gandim?
Indifference is not innocence but sin, zicea unu mai destept.
Asa ca io imi propun mie, ca sa imi pastrez integritatea si sanatatea mentala, sa aleg o cauza, doua. Si sa fac ceva in privinta aia. Si io zic asa. Poate, daca alti inca doi oameni aleg sa se gandeasca si sa actioneze, poate, impreuna, o sa reusim sa schimbam ceva. Poate doi oameni or sa faca o diferenta. Sau poate trei oameni. Sau cinci.
Asa ca e timpul pentru reflectie si reactie.
Dixit
Si forta fie cu noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu