Un nou azi, o noua viziune, o alta realitate.
Am tot incercat sa ma hotarasc care este Cartea Mea Preferata.
Nu am avut nici un succes. Mic fiind, citind spasmodic si mai mult din amintirile povestilor zise de mama, iubeam fratii Grimm. Cand eram copil, eram convinsa ca e Cei trei muschetari. Am crescut in stat, si mi-a placut maxim Pe aripile vantului. M-am dumirit despre softisme, si am descoperit Zece negri mititei.Am mai trait un pic si imi placu Scrinul negru. Mai recent, Fundatia...
Au trecut ani (multi) si multe carti pe sub ochii mintii mele. Mi-au placut, unele, m-au amuzat, altele, nu mi-au placut deloc cateva. Intotdeauna mi-a fost clar ce si cum sunt, ce si cum imi place. Nu numai in carti ... si muzica, si arta, si oameni, si mancare, si culori, si tot.
Mai putin azi. Si ieri seara. Nu mai stiu. Nimic. despre nimic. nimic despre mine. Ascult muzica dar nu mai am o melodie preferata, desi , poate din nostalgie, am impresia ca a ramas aceiasi.
Nu mai am o carte preferata, si nu as putea sub nici o forma sa ma gandesc la una singura care sa imi fi placut "mai mult".
Imi plac mai multe culori, dar nu as ramane la una, preferata.
Mananc orice si anumite chestii poate mai des decat altele. Dar nu prea des.
Ma intreb de ce oare asa schimbare? de ce nu mai e clar in capul meu, alb si negru, ce da si ce nu. Ce foarte da, si ce da mediocru.
E o evolutie, sau o pierdere a sinelui datorata situatiei concrete? Circumstantelor care ma lipsesc de contactul cu sinele? Stresului si presiunii?
Cât de interesant mi se pare că am iubit și iubim aceleași cărți, sau variante ale lor, într-o succesiune ciudat de fericită; adică, mă face pe mine fericită.
RăspundețiȘtergereȘi știi ce am descoperit zilele trecute? Istoria ATL. Cu o poză la spate, cu mai multe, de fapt, care-mi aduce aminte de niște ani. Cred că am să păstrez cărțoaia scrisă de cei trei nei, în ciuda volumicității.
cred ca toti copii au acelasi tipar. ce poti sa intelegi, ce vrei sa faci, ce vrei sa simti, ce vrei sa imaginezi si in final ce vrei sa visezi.
RăspundețiȘtergereMa intreb dupa asta ce vine...
Si eu am un cartoi cu istoria ATL. home :)
Să vină ce-a veni, eu una le citesc acum pe toate la grămadă, și deseori nu stau să analizez subtilități. Din punct de vedere al lecturilor nu voi fi niciodată o intelectuală sau un critic de calitate: îmi place prea mult senzația și intru prea adânc în atmosferă ca să îmi pese de întortocherile de frază. Poate de aceea nu am afirmat vreodată că îmi plac... clasicii.
RăspundețiȘtergereHome să știi că e călduț și bine, dacă nu ești deja aici și te bate gândul să vii. Parcul în special arată ca niciodată în verziciunea lui, și mi-e singura bucurie într-un oraș unde în rest stau închisă în casă și traduc, dar măcar traduc.