Oroare

! NOTA REDACTIEI : pana cand imi trece criza de nationalism sovin, articolele vor fi redactate in limba romana, fara utilizarea oricaror termeni straini, adoptati sau nu de limba romana.

Pentru ca graiul romanesc ii dulce...

Ca parte a rutinei zilnice, deschid dupa fiecare proiect incheiat, ziarul electronic ^&%$#. pentru ca are o parte numita societate, una numita istorie, vorbeste despre spectacole si cultura, etc.

Tot ca parte a rutinei zilnice, aflu din primele 3-5 articole :

- incendieri, crime, violuri, ciomagiri, rapiri, disparitii, scandaluri, informatii cu nuanta erotica, asasinate, minciuni, politicieni vulgari, sefi de stat acuzati de cele mai scabroase actiuni, etc.

Constat ca astazi, orice informatie de presa cat de cat interesanta e inconjurata de altele despre rau (nu in sensul biblic, ci in sensul moral). Asta atrage masele. Masele vad raul si sunt satisfacute.

Si observ ca eu, cetatean ca oricare altul, dar sa zicem poate cu un stomac moral un pic mai delicat, nu pot deschide nici un ziar fara alua contact cu jegul uman.

Stiu ca ziarele de scandal infloresc cu mizeria membrilor speciei umane... dar pana si ziarele serioase, de informatii, au ca obiectiv principal prezentarea unor activitati reprobabile...

Si ma gandesc... copil fiind, am invatat sa citesc cu bunicu, de pe ziare... imi exersam abilitatile pe ziarele alea mari, care fosneau, cu literele din titlu scrise cu tus albastru indigo... si aflam de acolo despre toate...

Eh, astazi, in nici un caz nu as lasa vre-un copil al meu sa citeasca un ziar. Ziarele nu mai sunt o sursa de informare, ci o sursa de oroare pentru orice om cat de cat om.

la fel consider si despre stirile de televiziune. Mai bine nu.

ca atare, tot ce mai am de facut este sa ma abonez la reviste de diferite specialitati, si sa sper ca nu si-au consacrat o prea mare parte din pagini reclamelor la pastile de ficati si reviste de moravuri usoare, intitulate reviste de femei.

acesta nu este un manifest.

acesta este un punct de vedere a unui om obidit. si caruia ii este frica gandindu-se la convietuirea cu monstrii.

este suficient ca ii vedem zilnic in metro/tramvai/autobuz, cum se imping in altii, oameni batrani, femei insarcinate, nu conteaza... cum scuipa samburi si arunca ambalaje, murdari moral... ii vedem cum tipa la colturi de strada, cum se imping, si nu vrem sa ii avem in ziare in casele noastre, in lumile noastre.

Cred ca totusi e un manifest.