luni, 19 aprilie 2010

Din mine catre Iasi, cu drag

scriu de la servici :( din nou, deci ioc acces la poze.....

asa de golase par notele scrise cand nu exista o poza plina de seva si continut care sa troneze smecher pe primele randuri...

dar iaca, mai rabd... poate am deseara destula energie cat sa atasez si poze- putin probabil, si nu pentru ca as fi epuizata de cine stie ce munca intelectuala intensa, sau consumata pe cine stie ce traume psihice oripilante ... nu, pur si simplu sunt o lenesa :D

ce pot sa zic? simplul contact cu oameni, indeosebi primitori si sociabili imi oboseste neuronul peste poate... si aud - tei cazut in copou peste copii - prietena mea, a se numi T.O., e foarte ingrijorata care din copacii pe care ii cunoastem personal s-a dus , eu , mai bleaga, intreb solemn daca au murit respectivii copii.... (silly !!!)

si din nou revin in capitala cea de toate zilele - surprinzator, cautand pe net poze cu teiul rupt (nu cu copii loviti - cu teiul rupt, sa fie clar, si numai in sensul unei identificari precise a victimei -agresor fara de voie) gasesc doar linkuri cu, la si despre frumusetea parcului copou, orasul teilor, capitala moldovei cea pe 7 coline, si simt cum rabufneste o ura cumplita fata de cosmarul asta din beton imbacsit in care traiesc acum....

Si brusc ... in varianta continuata a infractiunii ( =)) ), mi-e dor de viata mea de student (cui nu i-e dor de momentele in care banii veneau indiferent dak mergeai sau nu la cursuri :D, de clipele cand hainele apareau gata spalate si calcate, mancarea era facuta si buna (! sac uratule) si locul unde scria numele tau era banca de la terasa de ieftineli Balena ??? si belfast , T.O. , nu uit....)

si ma gandesc ca viata o sa ne reuneasca la un moment dat, frumosul meu iasi, oras batran si nobil, locul viselor mele si locul implinirilor mele ... si imi doresc ca amintire o piatra din tine, o crenguta de tei uscata, o nuca neagra din NUCUL NEGRU (marea mea iubire din taramul arboricol :P) , o floare presata de la mosul meu cu maci, si poate un bilet perforat de tramvai - desi cu tramvaiul, pentru mine , era ca o plimbare cu mainile la spate printre monumente, atat de rar mergeam.

desi m-am mai intors ocazional, nu am reusit sa intru in sentimentul copilariei mele morale... iasul meu batran si bun ...

2 comentarii: