Am momente cand navighez pe net. Caut. Nu as putea spune exact ce anume caut... inspiratie, noutate, distractie ... si ma opresc din cand in cand la bloguri scrise de confrati.
Citesc tot felul de chestii. Chestii mai profunde, chestii banale, chestii lacrimogene, chestii vesele si amuzante.
Asta e, cand teoretic esti la treaba dar n-ai treaba. Te plictisesti si cauti ceva. "Le ceva"....
Am citit ieri un articol care incepea paunescian cu "cine mai are bunici" si era un articol care surprindea sensibilitate dar si grosolanie, intr-o trecere asa fireasca si brutala incat m-a surprins.
Apoi, am vazut pe un alt blog de extreme make up o secventa dintr-un film, in care un tanar cu o imagine cam fotomodelistica, o prezinta pe blonda si firava sa prietena cu o imagine sensibila si dulce lu' tac'su, care dintr-un motiv sau altul era imobilizat intr-un fotoliu, si arata extraordinar de batran si monstruos. Nimic deosebit, evident, dar ce m-a impresionat intr-un mod dureros este chipul batranului, care se straduie sa zambeasca, si pe a carui fata se observa foarte clar rusinea si stinghereala pentru situatia si aspectul lui. Eh, in atare situatii, avem una bucata blonda sensibila care se uita la el cu o fata plina de oroare prost ascunsa, fara nici un fel de compasiune, mila, doar dezgust. Repet, ea e personajul pozitiv, sensibil si delicat din poveste.
Ce nu inteleg eu este: - cum poate un regizor sa surpinda atat de clar rusinea si tristetea omului nefericit si sa nu simta deloc nevoia ca personajul feminin sensibil si delicat sa arate senimtente omenesti ?!?!
Si bineinteles, dupa ce am combinat cele doua experimente, ma intreb ce fel de oameni, bipolari, cu personalitate multipla scriu bloguri si fac filme, daca pot sa manifeste in acelasi cadru sensibilitatea si grosolania?!?
E o calitate ? sa treci de la o traire la alta fara demarcatie? sau una din cele doua trasaturi e fortata? si daca da, care o fi aia? Oare poti forta grosolania? pentru ca stim cu totii ca sensibilitatea se joaca bine, si merge bine la public...
Am tot auzit ca viata intareste. Viata te face nesimtitor. Viata iti ia din umanitate. Oare asa e? Oare viata te face rau, egoist, prost, insensibil, brutal? Putem sa dam vina pe viata, pentru ca suntem lipsiti de sentimente mai nobile?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu