Unde as fi azi (2)

Iar Miercuri...
Iar ziua IF I COULD...

Astazi, as vrea sa fiu la castelul Bran, prin gradina...

Tocmai o zi buna pentru stat la soare cu dinti, bine imbracat, si pentru a simti, vedea, imagina, dori trecutul, istoria, puterea unui loc in care au trait atati eroi.

As vrea sa ma sprijin de zidurile batrane, sa ma catar sus, prin tunelul secret si ingust, sa fiu un vizitator umil al vremurilor ce au apus.

Si as vrea sa ma tina de mana, asa cum a facut-o si in trecut, sa fie entuziasmat de fiecare cotlon, sa ii vad trasaturile calme si puternice si totul sa fie armonie.

Unde as fi azi

Azi,

Azi as fi la mare...

La mare, pe unul din hamacurile/hamacele ? de la o terasa din aia de pe nisip, cat se poate de aproape de apa.Cu fata spre apa. Cu cocktail (foarte alcoolic) de lamaie si menta - MOjito, de exemplu, dar accept orice cu aceste ingrediente...In bratele lui, evident. SI el sa ma mangaie usor pe umar si sa respire in parul meu.

Si sa fie zi insorita spre seara, racoros si briza, pescarusi, miros de scoici, cerul un pic rosiatic, apa neagra si cu valuri mari si spumoase...

si sa se auda muzica adevarata , bob marley, harry nilsson, old and good reggae...

si eu sa nu fac nimic, sa stau acolo, si sa ma bucur . de tot

asta as face azi.

Azi suntem fericiti

4

Despre onoare

Am visat ca as fi altfel.

Ma vedeam altfel, in copilarie, cand mazgaleam spatele caietelor prin ore. Imi inchipuiam viata condusa de alte forte, cand stateam intinsa pe pietre, la Pacea.

Imi visam o atitudine mai de luptator, mai interesanta, mai agresiva in fata vietii. Imi imaginam ca ma voi face mare avocat/judecator/procuror, orice as fi fost, as fi fost mare. Ar fi fost un domeniu unde eu sa fac lumina, sa il cunosc la perfectie, sa ma descurc impecabil, sa fiu un monstru sacru. Nu stiu daca prin capu-mi bezmetic treceau ganduri asa concrete, dar stiu ca visele mele erau altfel decat ziua de azi.

Si ma refer doar la partea profesionala a vietii mele.

Nu m-am straduit niciodata prea mult pentru ceva. Pentru ca sunt un om lenes. Am avut interese, m-am indreptat catre ele, am facut ce era rezonabil sa fi facut, dar nu am pierdut nopti de somn invatand pentru examene, nu am renuntat la ciocolata calda ca sa merg la cine stie ce cursuri, nu m-am strofocat in general mai mult decat era absolut necesar. Am fost tot timpul un personaj comod, un bon viveur. Dar interesul pe care mi-l dadeam intr-o directie sau alta, asa modest cum era, mi-a adus in general rezultatul dorit. Lucururile care imi placeau nu erau vazute ca munca sau ca strofocare. Erau hobby-uri. Le faceam cu placere si le faceam bine. Si facutul bine avea o maxima importanta. Evident, nu vorbim de nivel mondial. Dar erau in ochii mei, bine facute. Chit ca era o pledoarie de debate, o melodie cantata in cenaclu, un rol minor de teatru, o poezie scrisa, orice. Pentru ce ma asteptam de la o distractie, partea mea era facuta bine. E de orgoliu, sau poate aroganta. Defectul meu, al saptelea pacat capital. Preferatul diavolului.

Plus, si asta e numai vina lu’ tata, traiesc dupa un concept vechi si plin de insemnaminte: “Daca faci un lucru, fa-l bine. Decat sa il faci prost, mai bine nu il fa deloc.”

Eh, incetul cu incetul ma indepartez de momentul genesisului, si ma apropii de ora curenta.

Am devenit, spre rusinea mea, un personaj nesatisfacut, nereusit, jenat si jenant, un esec in ochii mei si ai altora. Sunt mediocra. In activitatea pe care mi-am ales-o. Sunt cat se poate de mediocra. Nu excelez prin nimic, nu sunt o forta, dimpotriva, dau chiksuri si rateuri din cand in cand, ce mai, sunt un ratat.

In unele zile, e mai bine. In altele e rau de tot. Serviciul nu trebuie placut, il faci pentru bani, si in timpul liber faci ce-ti place. Ce porcarie comunista este asta? Daca ai incercat timp de 4 ani si ai constatat ca esti jenant de mediocru, nu este meseria pe care trebuie sa o faci. In lumea de azi nu mai poti avea VIATA DUPA SERVICIU. Nu daca ai program de 11 ore, si faci 1 ora pe drum. Ajungi acasa, faci dus si dormi. C’est tout. No glamour, no fun. No afterwork life.

Asa ca turb (ez) inauntrul meu, si caut salvare. Caut speranta.

Timpul trece si viata curge. Norocul meu, cu el-ul meu.

Si tot aud tic tac din cand in cand…

Ciudate sunt caile...

Am fost intotdeauna fascinata de tigani. 

Nu cei din bucuresti, cu Mercedes, a caror descriere e inutila. 

Tiganii adevarati, satrarii, tiganii traditionalisti si demni. Si da, exista tigani adevarati. Nu am mai vazut de mult satre cu tiganci imbracate in alb si rosu, si tigani tineri si zvelti, imbracati impecabil in alb si negru, vorbind in limba lor, cu palarii mari si mustati care imi amintesc de tatari. 

Inainte, erau multe. Cand eram eu copil, am vazut multe satre, si imi doream in secret sa ma ia cu ei o vara, sa ma lase sa stau la focul lor, sa ma invete sa lucrez alama, sau lutul, sau lemnul, orice ar fi facut ei pentru vanzare, sa dorm sub cerul liber si sa dansez in horele alea in care culorile rochiilor si parului se amestecau ca intr-un caleidoscop nebun al copilariei si al visurilor de libertate.

Desigur, am crescut, visele s-au mai schimbat, dar cred ca daca as vedea o satra azi, ca cele din copilarie, cred ca as simti aceiasi nevoie, sa fac macar un pic parte din libertatea aia colorata, vesela, energica, vie. 

Intr-o realitate amortita, o pata de viata e ca un vis frumos, chiar daca e doar o amintire prafuita.

Si pentru sufletul meu, una din melodiile copilariei mele, cantata de bunicii, unchii si parintii mei la petreceri. Nu am auzit nicaieri melodia asta cantata asa de frumos cum o auzeam eu la 12, 1 noaptea, cand se terminau subiectele serioase, si cand oamenii, fericiti ca sunt impreuna, cantau, dansau si savurau viata.

Mananc Danonino

Si ascult omini care fac poze fancy.

sunt la servici, durerea de masea a migrat pana la ochi si tampla si spinare. Ma durea maseaua, acum ma doare un tot unitar... Joy.

Ar trebui sa imi fie foame, ca doar iau vitaminutze. Nu mi-e foame. M-oi fi saturat de bagat in mine. Apa ma stradui sa beau. Macar 2 litri io zic ca beau. 3 nu e omeneste posibil.

Am racit, ceea ce e maxim neplacut. Si vreau acasa. Azi n-am treaba si nu imi place sa nu am treaba. i feel stupid when that happens.

At least i am pretty :)

nu am nimic inteligent de zis despre nimic azi, decat ca e o stare confortabila de faire rien. I wish i was in my bed, sleeping...