i wish i were a butterfly

why butterfly... you ask... maybe because they have soo many colors, maybe because they are lighter than feathers, or maybe for their unique gift to dance their way through life without looking back, swiftly traveling upon one beem of light to another, just swaying between the world of a flower and the world of a bird....


i wish i was one green/yellow butterfly.. so sweet and pure and innocent, so delicate and gentle to cruise amongst people without touching them , without literaly having to connect to them, to simply pass like a drift amongst them, lighten up their lifes, color their existance only a little, just as so they would enjoy one moment through my eyes...

a dream of a buttefly... or a butterfly of a dream, none the less, i must....

fast focus

a man ... a drop of rain... just dust in the wind...

i hurt myself today... i realised i still feel... aparently the pain... is the only thing that's real...

and i remember everything....

i remember the power... the anger.... the will.... i remember the fear of loosing self more than anything else...

what have i become, my sweetest friend....

i've met a new world , of money, of stench.... of power of the wicked.... it was here all along, but only recently i took part of that misery... i was a member, i was a pown, i was a puppet in the hands of the man with the money... money made me safe, money made me worth something....money keeps the world go round... i took a stand, the wrong stand... and i left, remaining all alone, and poor, and jobless, hopeless, maybe...

what have i become, my sweetest friend....everyone i know goes away in the end....

you put your trust in me, in my love, in my brain... you are soo unlucky, dear, for i am lost, a sinner, a pittifull looser, nothing to love, nothing to admire, nothing to respect... i am but a carcass of once a man....

what have i become, my sweetest friend... time will kill me.... time will have me eventualy.... put your trust in a new start, not in a convicted looser, born to hurt and die....

i will let you down, i will make you hurt

please know that all i am, all that still remained will protect the love you have for me, but bare in mind, my time is short, my life will soon be ended, one way or another... to leave you would be better, but i cannot force myself to part from all this joy and power you provide... i am sorry, my friend....

if i could start again, a million miles away, i would kill myself, i would find a way...

A soul, a broken piece of univers

poetica manifestare a sufletului, ochii reprezinta, se zice, o oglinda a eului.....

Este o minciuna, domnilor, chiar una sfruntata! cati dintre noi nu s-au pierdut intr-o pereche de receptoare semi transparente de un azuriu sau naiba stie, cenusiu perfect? cati dintre noi nu am crezut ca parasolarele respective se infunda inauntrul sufletului nostru... patrund in spumele ratiunii si logicii, le depasesc si cad profund in neantul abstractelor noastre inimi?

toti, evident, suntem victime ale aceleiasi conceptii, toti suferim din cauza aceleiasi prejudecati. Mintiti, poeti, cand spuneti ca ochii sunt oglinda sufletului - mintiti- dar nu in totalitate....

Extremismul, ca si mediocritatea este prin esenta un defect.

Va conjur sa priviti cu bagare de seama... in minciuna poate zace un adevar profund.... un adevar mai alb ca nufarul din noroaie... Deschideti bine ochii mintii, priviti corect si clar problema. Ochii sunt oglinda sufletului - ADEVARAT!

Ochii sunt oglinda sufletului care ii priveste...Privitorul isi va vedea oglindit sufletul in ochii altuia...

Va rog sa purcedeti in a-mi da dreptate si a corija mentalitatile strambe mioritice de care nu ne dezbaram nicicum...

Mergand pe principiul NOI MUNCESTE, NU GANDESTE - ne indreptam cu pasi repezi spre o Romanie de vis, cu retardati si inapti...

Nu luati sloganuri fara sa le analizati... nu bravati cu replici standard clasice care nu inseamna nimic... GANDITI!

Mmmm

Traiesc intr-un vis, si nu e un vis frumos…
In final numai gura e de mine, motive serioase de suparare nu am, sunt mare, sunt puternica, sunt independenta (oarecum) … cei dragi mie sunt sanatosi si stabili…. Ce naiba, cry baby…
Pacat ca nu sunt asa de desteapta sa savurez cum trebuie aceasta perioada… sigur am sa o regret cand am sa o pierd.
Gata, m-am hotarat.
Sunt barbat
Termin cu vaicareala.
Savurez
Mmmmmmm
Savurez……

poem

a man by any other name.

a soul, a silent weeper

a mind, a silent reaper

combined they make the perfect key...

to kill the mother f___g peacekeeper

once upon a time in the west

once upon a time there was a androgin kid.

not that he/she had more than one set of genitals, just that his/her mind was not decided whether he/she is defined by the genitals or the power of his/her soul. so he/she decided that until further notice he/she will be reffered to as IT.

and it was strong. it had more brain power and will and strenght of thought and logic than the regular jack.

and it was proud. and careless. and rigid. it had ideeas and principles and it went straight forward like an arrow.

and it was violent. and agressive and willing to kill and get killed for respecting the oath of humanity.

and it was daring. it had the will to get up and face mountains and the desire to do that just to prove what it was worth.

and it went well for it, at least for a while. faced with mendacity, it cut the roots of all links. cause ain't nothing more horrid than the stench of mendacity.

but slowly, it lost it's discernment.
it becan to slip.
it began to cut mendacity slack. began to let lies and cheat and unfaithfullness go.began to accept mendacity in it's immediate sorrounding.
worse, it began to feel mendacity.
slowly, it coverd up the missing pieces, more troubled to obtain the big prize, the problem free existance. and slowly it started to lie. it becan by polite circumstances. and it went down to covering for indifference. and then it was all lies.

polite lies, innocent lies, all lies.

and last i checked, it was very bussy veriffying it's bank account.

acuma stiu

in sus ce e , in jos nimic,
in jos ce e , in sus nimic...

traiesti ca sa nu mori, respiri ca sa nu stai, mergi ca sa nu zaci si asa mai departe.
in fine, e si asta o motivatie.

I will live my life as a lobsterman's wife on an island in the blue bay
He will take care of me, he will smell like the sea,
And close to my heart he'll always stay
I will bear three girls all with strawberry curls,
little Ella andNelly and Faye
While I'm combing their hair, I will catch his warm stare
On our island in the blue bay....

eu sunt o proasta :) si sunt lasa, si nu am ambitie nici cat sa ridic mana

I want to crawl back inside my mother's womb
I want to shut out all the lights in this room
I want to start fresh, like a baby in a sink
Scrub away all these thoughts that I think of you
So life moves slowly when you're waiting for it to boil
Feel like I watch from 6 feet under the soil
Still want to hold you and kiss behind your ears
But i re count the countless tears that i lost for you

But before you finally go there's one thing you should know:
That I promise -
Starting now I'll never know your name
Starting now I'll never feel the same
Starting now I wish you never came into my world


Cu drag, omului cu care am pierdut 5 ani din viata, caruia i-am dat toate visele, toata credinta, toata puterea si pasiunea de care sunt in stare.
Cu drag, omului care nu a stiut ce sa faca cu ele

cu drag

e de bine :))

ce e mai prost decat un prost?
un prost cuprins de panica
ca sa nu ating paroxismul prostiei, incerc sa ma calmez
imi merge? naiba stie
cel mai calmant calmant e faptul ca daca chiar nu mai pot si nu mai vreau , pot sa imi bag picioarele. am inca posibilitatea
nu am nici o obligatie, nici o legatura, nu mi-e impus nimik decat exact ce vreau.
si totusi am deadline
maine sunt in sat cu doru ( a se citi la naiba in praznic cu legitimatia sub brat, cautand documente).
nu sunt in stare sa inteleg Codul Fiscal nici dak viata mea depinde de asta.
si cand simt valu ala de panica cum se catara intai pe la picioare, apoi in stomac si cand ajunge in cap e ca un abur amortitor si innebunitor, well, atunci sunt chiar mai proasta decat prostia.
si ma zgarii

a dream within a dream

a lost soul
a soul nontheless
save the ones you care about
give more than pitty
love more that this
be free

100%

incep usor HAHA
- nu stiu sa merg cu tocuri fara sa arat ca o rata incaltata
- nu am picioarele drepte
- nu scriu frumos
- nu pot sa scriu poezii fara a ramane blocata in expresii frumoase si a uita ideea de baza
- nu ma pot convinge sa termin de scris cartea care ma obsedeaza, pentru ca mi-e lene. oricum nu e nik de capu ei
- nu pot sa fac scheme misto pe role
- nu pot sa imi controlez toate fluctuatiile vocii cand cant
- nu pot sa desenez mai mult de 10 min fara sa imi pierd rabdarea si sa transform totul intr-o caricatura puerila
- nu am talent muzical
- nu am talent la desen
- nu pot sa fac mai mult de 5 flotari decente
- nu pot sa ma abtin sa ma dau rotunda cand am dreptate
- nu am dreptate in proportie de 50%
- nu ma pot abtine sa mananc toti covrigii din punga, desi tre sa pastrez pana maine cativa
- nu ma pot ordona financiar singura
- nu pot sa ma port natural cu oamenii care ma trateaza de sus
- nu ma pot hotara sa fiu sincera suta la suta
- nu fac mancare pentru ca nu am timp, desi asta vreau cel mai mult
- nu pot sa ma machez si chiar sa arat mai bine. in genere arat ca un papagal spoit. de aia nici nu ma machez.
- am fundul mare, nu pot purta costumul pe care mi-l doresc cu atata disperare pentru ca as arata ca un salam strans de gat
- nu am niciodata destula grija de aspect, intotdeauna arat de parca tocmai am adormit intr-un sant
- nu ma pot convinge sa ma imbat , mi-e frica sa pierd controlul...
- nu ma pot convinge sa imi cumpar pastilele pentru inima, inseamna sa recunosc ca sunt bolnava asa ca prefer sa risc sa chier :))
- nu imi vine sa ma duc la doftor, chiar dak problema s-a agravat si pot sa risc o pierdere permanenta
- nu imi vine sa renunt la el, desi nu merita
- nu inteleg nik franceza, mai usor inteleg chineza, desi am facut franceza 10 ani.
- nu pot sa tin motanoiu meu cu mine, ca imi distruge casa si mai important, pentru ca e nefericit singur asa ca il las lu mama, sa il castreze :((
- nu apuc niciodata sa stau cu ai mei cat vreau
- nu am curaju sa fac ce vreau in viata, stau si ma chinui ca o proasta pentru bani. si nici macar nu imi place, nici macar nu ma simt bine, dar nu am curaj sa renunt.
to be continued cand imi mai vin idei

un om pe niste scari

intotdeauna am vrut sa fiu mai mult. intotdeauna am vrut sa pot mai mult. vreau sa pot sa il vad pe mosul cu flori de camp si sa ii dau toti banii pe care ii am. voi, care il vedeti, dati-i cat aveti si pe cuvant de onoare ca vi-i dau inapoi. luna trecuta, dupa aproape un an de lipsa m-am intors. si el era acolo, in ninsoare. ca in primul an. fara flori. doar mare, alb, si la fel de obosit. mosul meu cu flori caruia ii datorez o parte din visele mele, o parte din caldura. mosul meu cu flori. imi aduc aminte fata lui. sper ca o sa il mai vad.

intotdeauna am vrut sa pot mai mult. am vrut sa ofer iubire fiecarui caine vagabond. fiecare din ei e un suflet, si cand se uita la un om, se uita cu atata speranta, se uita atat de sincer si de dezinteresat. nu poate sa inteleaga de ce un om il loveste, nu intelege de ce il doare, de ce copii il chinuie. voi, care ii vedeti, oferiti-le un suflet pe care sa il iubeasca, si ei vor fi fericiti. fiecare din ei iubeste cu atata intensitate, o intensitate pe care o inima de om nu o poate atinge, poate doar sfintii.

intotdeauna am vrut sa cred mai mult. am vrut sa invat sa sper ca cel de langa mine este un om bun, sau ca greselile sunt doar atat, greseli si ca ele nu arata ca nu ma iubeste. el/ea gresesc, sunt oameni, si eu insami gresesc constanta. dar sa pot sa cred ca totusi e doar o greseala, sa pot sa cred in om cand faptele contrazic, nu am reusit. prieteni, voi credeti pe cei pe care ii iubiti. nu pentru ei, ci pentru voi. neincrederea roade tot ce e frumos, tot ce merita pastrat. nu am nimic din cauza ei. tot ce era odata tare si puternic e macinat.

a piece of hate, a piece of me

Cati oare or trimite condoleante mamei cand oi muri? Macar 3?
Dintr-ai mei?
Nu, mai multi. Si dintr-ai ei prieteni multi. Si nu ar ajuta-o cu nimik. Ma ajuta pe mine acum sa ma gandesc ca ma cunosc vre-o trei . lmao. Si vreo 1 jumătate ma place. Ce ar rade de mine. Probabil ca dak e undeva deasupra isi pregateste discursu sa isi bata joc de mine cand m-o prinde. Si o sa ma prinda, desi nu mergem in aceiasi directie. Era prea mare ca sa fie rau, prea puternic ca sa fie meschin, era un barbat, cum a zis cucoana aia. Regret ca nu sunt din natura ca el si sper ca voi reusi sa sterg in ce mi-a mai ramas din viata din greselile si rautatile, sau macar sa ma stradui sa nu fac si altele, adunate la catastif. Sunt un suflet marunt, meschin, si cea mai crunta pedeapsa e sa realizez asta… in ignoranta e salvarea .lmao.

horror

Incep prin a-mi prezenta scuzele oficiale. In fapt, sunt doar un om, desi e clar de ce v-ati fi putut insela. Cert e ca sufar de ceea ce unii oameni numesc nehotarare. Va zic ca eu nu sunt deacord, mai mult, dupa mine, e vorba despre o clara criza de timp, combinata cu mici alegeri proaste si asortata bineinteles cu lipsa de alta optiune. Ce e evident e ca din moment in moment ma astept sa clachez. E timpul sa fac un pas inapoi, dar prinsa in vartejul intamplarilor nu sunt in stare. Nu sunt in stare sa ma detasez de o marunta problema legislativa, de marunta lipsa de timp pentru facut unghiile, de o marunta criza de panica. Imi vine constant sa plang. Imi vine constant sa fug de aici si sa ma duc acasa. Nu pot. Programul meu e de 11 ore zilnic. Nu am de ales. Nu pot chiuli. Nu am scapare. Ma gandesc ca i-as dezamagi pe oamenii care ma iubesc. Ma gandesc ca i-ar durea si ca i-as speria. As vrea sa pot sa le explic ca pentru viitorul meu de om e mai bine sa fug de aici. Ma tem ca prinsi intr-o situatie financiara cel putin precara, cu un viitor negru in fata si cu datorii la banca, nu vor vedea decat lipsa mea de determinare, inconsecventa mea si probabil ar crede ca nu sunt responsabila destul cat sa fac ceea ce e mai bine. Nu stiu daca ei cred ca ce fac acum e cel mai bine. Dar ii sperie numai simpla idee a renuntarii mele. Nu stiu cum sa rezolv aceasta dilema, nu stiu ce sa pun prioritar, cert e ca acum tre sa fug repede la baie ca sa nu observe altii lacrimile care imi inrosesc ochii.

don Quijote

mi se intampla frecvent sa ma trezesc bine dispusa. infloritoare. ca o zi de primavara. toata un zambet, numai sperante si vise. apoi deschid ochii. si realizez cine sunt. am citit recent o carte de octavian paler. prima oara cand am citit o carte scrisa de el , si nu un pps cu poze lacrimogene primit de la vre-o prietena. m-a impresionat in special scrisoarea prin care domnia sa apara don Quijote-ismul. speranta nejustificata in bine, in mai mare. dorinta de a putea mai mult. puterea de a vedea mai departe. justificarile domniei sale sunt perfect rationale. cert este ca ar putea sustine aceasta clauza si probabil o si face, acolo unde este el acum. nu stiu daca m-am exprimat destul de clar. dumnealui nu sustine carpe diem-ul vesnic, nici telurile napoleoniene. nu asta incearca el sa incurajeze. dimpotriva, prezentul pe care il sustine el e un prezent al spiritului si nu al conjuncturii, si viitorul pentru care militeaza e un viitor al sperantelor si al increderii, nu al ambitiei si al spiritului strategic. nu pentru ca ar fi ceva rau in alternative. nu. ci pentru ca valorile dumnealui nu se masoara in bani, rang, renume. ci in pace. pacea spiritului. implinirea spirituala. cuvinte mari, conceptii laborioase, stiu. dar totusi, printr-o exprimare cat se poate de simpla, domnia sa sustine ca cel mai important e cum te impaci tu cu tine insuti. daca iti permiti sa visezi. daca iti permiti sa crezi impotriva negativismului, pesimismului si plafonarii in real, in astazi, impusa de situatie. analizand acestea , eu recunosc, ma recunosc in detractorii lui Quijote. recunosc ca nu am putere sa sper la nimic mai mult decat un salariu mai mare, un prieten nou, sanatate celor dragi. tuturor celor care gandesc ca mine - gresiti. gresiti amar.

si stiu ca nu eram asa. stiu ca nu demult, eram don Quijote. EU eram don Quijote. eu vroiam, simteam ca puteam rasturna lumea de dragul vre-unui tel care mi se ivea pe parcurs.

nu ma recunosc. cine sunt eu, asa de plata, si de lasa.

~efforts have been made to repair all that is broken~

noi suntem tot si cei dragi noua reprezinta universul

E lumea plina de urmari
Eu sunt un om pe niste scari
În sus ce e? În jos-nimic
În jos ce e? În sus-nimic.

Vorbesc cu ceilalti care-au fost
Si-n sus si-n jos si nu-i dezic
Eu însumi spun de locurile
Pe unde-am fost nu e nimic .

Vecinul meu praseste ciori
Vecina mea praseste farduri
Eu sunt un om pe niste scari
Si-un câine ulucind prin garduri .

O data, de mai multe ori
Caci ce pot fi aceste garduri
Decât cazute foste scari
Decât cazute foste garduri.

Vecine, domnule, straine,
Nu înteleg ce-aveti cu mine
Stiu, scarile ne sunt comune
Dar trec atât de rar pe-aici
Portarul însusi poate spune
Ca am ambitii foarte mici.

Din când în când mai vin pe-acasa
De ce va suparati când vin?
Arare talpa mea apasa
Pedalele cu pas strain.

Vecinul meu praseste ciori
Vecina mea praseste farduri
Abia m-am ridicat din garduri
Si mârâind în joase salturi
Eu sunt un om pe niste scari .

Si daca vreti sa fiu balada
Si fiindca eu nu am o stea
Accept, râvnesc, visez sa cada
Un corb nervos la moartea mea .

Si-acuma va implor zâmbiti
În lumea plina de urmari
Voi care farduri si ciori prasiti
Întunecati si spalaciti
Lasati-ma sa fiu pe scarï!
Na na na Na na

nu dadea, tantea, nu dadea, ce dai?

uneori gresim. cu totii gresim, dar uneori unii din noi gresesc tare. si cand se intampla asta... altii din noi, mai virtuosi isi permit sa arunce cu pietre.

din cand in cand ne prinde

mergeam azi cu tramvaiul, dupa cum mi se intampla frecvent, si m-a prins!

eram cuminte, imi vedeam de treaba mea, inghesuita intr-un colt, strivita intre spinarea unuia si cotul altuia, gandindu-ma la problemele mele numeroase si elaborate, cand a sarit catre mine si m-a prins. initial m-a lovit o criza de panica, cum sa scap, cum sa ies, vreau acasa.... apoi am realizat ca sunt om mare , ca trebuie sa fac singura fata situatiei, ca trebuie sa imi lupt singura bataliile, asa ca m-am imbatosat. m-am ridicat pe ambele picioare ale constiinte si ale vointei si am inceput sa ma ratoiesc "cum dom'le, vezi-ti de drum, ce dumnezeu! crezi ca e asa cum vrei tu? hai fi serios , la naiba, suntem toti oameni civilizati, e frumos si decent sa te arunci asa asupra unui om lipsit de aparare? refuz sa iti dau castig de cauza, refuz sa accept punctul tau de vedere, te rog, vezi-ti de drum, lasa-ma sa traiesc in liniste"

nu a vrut

a intrat in subconstient fortat si m-am trezit cantand in birou "in and out of love". fredonez cu voce stinsa, rugandu-ma sa imi iasa din cap cat mai repede si batand ritmul cu degetul in masa.

iubesc si urasc

iubesc si urasc... de ce fac asta , poate te intrebi - nu stiu...insa se intampla, si ma chinui....

azi am vazut o raza de soare, era o raza de soare creata si vesela ... a cazut ... si dintr-o data s-a lipit de mine, a intrat sub pielea mea, si a hotarat unilateral ca e a mea. nu m-a intrebat, nu a tinut cont de parerea mea... pur si simplu m-a inhatat si gata.... m-am procopsit cu o raza de soare. propria mea raza de soare.

razi, inteleg ca tie ti se intampla mereu. ei bine, mie nu.

nu stiu inca ce sa fac cu ea. as putea sa o pastrez, am inteles ca nu sunt greu de intretinut, as putea sa o pastrez deci, daca nu ocupa mult loc, nu cere atentie cand ma joc la calculator si nu roade mobila prin casa. dar mai bine nu as pastra-o

mai bine ti-o dau tie printr-un simplu transfer de zambet

ai tu grija de ea, eu prefer mohorala primului esec. lumina ei mi-a perturbat intunericul. vom cadea inapoi in abis, eu si intunericul meu, imbratisati. poate , peste catva timp, cand voi avea si primul meu succes, mi-o vei da inapoi... atunci ea si cu mine vom fi impreuna mereu.

pana atunci ti-o incredintez cu drag, prietene