joi, 13 octombrie 2011

Have heart, my dear


E un vers dintr-o melodie, care sigur are alt sens decat cel pe care i-l dau eu.

Ce lucru minunat e mintea umana, nu? Ce lucru minunat, sa ai propria ta viziune, sa ai propriile tale idei. Ce greu ajungem asa.... ma rog, ce greu am ajuns eu asa. Am inceput prin a retine si reproduce ideile altora. In discutii cu Oameni mai MARI am descoperit alte laturi ale tuturor problemelor. In consfatuiri cu mine insami (as fi vrut sa scriu insumi, dar sa fim "politicaly correct") am pus in balanta ce stiam de la altii, si ce se mai putea ascunde, in noile laturi descoperite. Am descoperit propriile mele idei. Bazate pe rationamente proprii. Am descoperit ca am o scara de valori. Am descoperit ca nu se schimba cu vantul. Mi-am dat seama ca structura interna s-a osificat.

Am aflat, pe la o varsta foarte frageda, ca nu ma plac toti oamenii. Am descoperit, cu stupoare, poate, ca nu intereseaza lucrul asta, ca parerea altor oameni nu ma afecteaza deloc. Am descoperit ca nici mie nu-mi plac foarte multi oameni, si majoritatea din restul ramas imi sunt indiferenti. Am descoperit ca ma intereseaza exclusiv parerea celor pe care ii plac.

Ca urmare a celor de mai sus, am aflat ca pot sa fiu directa si verticala, si ca, in general, pot sa imi asum consecintele acestei atitudini. Stiu, mai recent, ca pot si vreau sa imi exprim propriile pareri si opinii despre diverse subiecte, fara frica si fara sa imi pese de oprobiul public.

Am inteles, ulterior, ca nu mai pot fi altfel. Si ca nici nu as vrea.

Am aflat ca am tot felul de defecte, unele mai rele decat altele. Am descoperit o parte din ele, si ma zbat sa le domin. Stiu, nu prea imi iese. Am constatat ca sunt unele care imi sunt dragi, si impotriva carora nu lupt.

Imi place sa interpretez totul, sa flexicurizez totul.

Cam asa inchipui atlantida. Minunea din capul unui om. Un nou univers, un Middle Earth daca vreti, o sursa de viata in sine. Puterea creatoare, gandul, care misca electroni.

Atlantida mea este mintea umana, locul de unde porneste totul. Si unde se termina.

Realitatea mea este mult diferita de a majoritatii.

{{Melch}}





2 comentarii:

  1. şi e bine. e bine aşa. taaare mi-aş mai dori să fiu şi eu aşa. căci eu mă plâng deseori de nedreptate, însă nu ştiu să mi-o croiesc.

    RăspundețiȘtergere
  2. nimeni nu stie, toti incercam. pana murim.

    RăspundețiȘtergere